Prima mea experiență plăcută și minunată legată de sarcină a fost atunci când, la primul consult ecograf, pe lângă faptul că am văzut fetița, i-am și auzit inima bătând. Tot atunci am putut observa cât de activă e, dădea din mâini și din piciorușe. Era cert că nu puteam să discern trăsăturile copilului meu, însă posibilitatea de a-l vedea, atât de fraged, cât o boabă de mazăre și totuși, cu mâini și picioare, mă fascina. Deși îi explicam soțului cu lux de amănunte tot ce s-a petrecut în cabinet, nu puteam să îi redau întru totul ceea ce am simțit, emoția auzirii primelor bătăi de inimioară. Eram entuziasmată să le dau vestea aceasta și mamei, surorii, prietenelor mele. Nu știam că este fetiță, clar, dar simțeam. Am simțit din prima clipă. Cumva, mă vedeam mamă de fetiță înaintea de a rămâne însărcinată.
De la prima ecografie am rămas cu imaginea aceea fixată pe retină, cu mâinile și piciorușele ei legănându-se prin lichid. Mititica mea a fost activă de la început. Ca mamă, nu prea poți să explici tot ce simți, fiecare mișcare finuță care rămâne ca o amprentă pe burtică. Tot primul consult a fost motivul pentru care am fost nerăbdătoare să merg la celelalte ce au urmat, pentru că voiam să știu cât mai multe, să urmăresc cum evoluează, eram curioasă să știu ce dimensiuni are, cât de mult crește...
Sarcina mea a fost una destul de grea... Grețurile matinale, însoțite uneori de vărsături m-au făcut să devin cumva inactivă o perioadă, însă gândul la mogâldeața care crește în burtica mea mi-a dat puterea de a rezista. Sper să treacă timpul cât mai repede căci sunt tare nerăbdătoare să o am în brațe și să-i pot auzi și simți inimioara chiar lângă inima mea!
Comentarii