-
Pe logodnicul meu l-am intalnit la inceputul anului, iar de atunci suntem nedespartiti. Din prima zi mi-a spus ca noi vom face copii frumosi si destepti, insa sunt sigura ca niciunul din noi nu se gandea serios la asta, cel putin nu in viitorul apropiat. Asta pana in luna iulie, cand dupa cateva teste de sarcina, nu mai era niciun dubiu, eram insarcinata. Vestea a venit intr-un mediu in care eu stiam ca sansele erau minime, avand dereglari hormonale, chisturi pe ovare si prolactina cu mult peste limita normala. Eram impacata cu ideea ca daca voi dori un bebelus, ma asteapta perioade lungi de tratamente. Recunosc ca in loc de bucurie nemarginita, la inceput am simtit o panica paralizanta, pentru ca nici eu si nici logodnicul meu nu ne consideram indeajuns de maturi pentru asa responsabilitate, insa de atunci, descopar zilnic in mine sentimente si simtiri de care nu stiam ca sunt capabila.
Comentarii