-
Avand probleme de sanatate, in primele trei luni, poate chiar si ceva timp dupa, am fost reticenta in a spune celor din jur ca sunt insarcinata. Stiind in ce situatie sunt cu borelioza, si ce riscuri implica, si ca majoritatea sarcinilor de genul asta se termina cu avort spontan, ma asteptam zi de zi sa se intample ceva rau. Dar trecand zilele, lunile, am devenit din ce in ce mai increzatoare ca ceva acolo ma pazeste pe mine si pe bebelus, si il lasa sa creasca sanatos. Primii carora am vrut sa le spun personal au fost parintii, dar inainte sa ajung la ei am fost reperata de o colega de serviciu de care sunt mai apropiata, care fiind mama a doua fetite, avea ochiul format si a vazut burtica. M-a coplesit reactia ei de bucurie. In rest, colegii de la serviciu nu au vazut decat foarte tarziu, si nici eu nu sunt genul de om care sa se bage in seama, mergand pe ideea ca merita sa anunt doar persoanele apropiate. Parintii si prietenele mele au fost cei importanti, oamenii care s-au bucurat sincer si m-am simtit fericita sa impartasesc cu ei cea mai mare turnura din viata mea.
Comentarii