Saptamana 37 a inceput destul de bine dar pe final a devenit mai dificila.
Acum, in saptamana 38, trebuie sa imi reamintesc mie insumi de cateva ori pe zi ca sunt insarcinata in saptamana 38 si ca e normal sa ma simt epuizata, sa nu pot sa dorm calumea, sa ma doara toate incheieturile, etc. Pe langa astea au inceput grijile in legatura cu nasterea. Pana acum mai aveam ganduri cate-o data, mai ales seara cand ma puneam sa dorm, dar de cateva zile imi e putin mai greu sa le gestionez. Eu de fire urasc necunoscutul iar asta este 100% necunoscut - atat operatia in sine, cum au sa decurga zilele la spital, cat si faptul ca am sa devin mamica (lucru care parca nu am reusit sa il constientizez inca). Ma gandesc ca toate grijile si gandurile astea sunt agravate putin de nivelul de hormoni din corpul meu acum. Adauga la asta faptul ca sunt relativ singura in alt oras de o saptamana si chiar daca am toate conforturile de acasa (mai mult sau mai putin), niciunde nu este ca acasa mai ales intr-o perioada cand ma simt asa de vulnerabila.
Incerc sa ma incurajez si sa imi spun ca mai am putin. Si cand asta nu functioneaza, sa ma distrag cu filme, seriale si carti.
Comentarii