Acum doua zile in mijlocul zilei am inceput sa simt niste dureri de spate, ca in prima zi de menstruatie. Am stat in pat si am incercat sa imi gasesc o pozitie comoda dar dupa doua ore erau mai intense. Era o durere constanta jos la spate care din cand in cand isi schimba intensitatea si de vreo cateva ori am simtit-o si in fata la burtica. Dar nu se simtea deloc ca o contractie, ca si Braxton Hicks care am mai avut de cateva saptamani; burtica nu se incorda sau intarea deloc.
Am decis sa merg sa fac un dus caldut ca poate mi se relaxeaza muschii. Si in eventualitatea ca lucrurile progreseaza si va trebui sa merg la spital, macar sa fiu pregatita. Idea a fost buna, punerea ei in practica mai putin. Cand am dat sa intru un vana, parca mi-au fugit picioarele cumva (dar nu imi aduc aminte sa fi alunecat) si am cazut. Din fericire si mult noroc am aterizat in maini si genunchi iar burtica nu a fost afectata deloc. In schimb m-am speriat foarte tare si tremuram toata. Am reusit sa ma adun putin, sa fac totusi un dus cat de cat, si sa ies cu grija din vana. Cu vocea inca tremurand am sunat-o pe doamna doctor si i-am spus ce s-a intamplat si ca as dori sa vin la un control la clinica ca sa ma asigur ca totul este in regula cu bebe si sa vedem daca contractiile semnaleaza inceputul travaliului.
Am facut prima data o monitorizare pe care s-au depistat contractii dar ca nu foarte puternice. Ecografia a confirmat ca bebelusul e in regula, lichidul intact si nu s-a depistat nimic problematic. Din examinarea colului, doamna doctor a spus ca nu a coborat si nici nu s-a deschis deloc, insemnand ca contractiile sunt false si travaliul nu a inceput. Mi-au facut si un NoSpa intramuscular iar dupa vreo ora sau doua durerile au disparut de tot. Restul zilei l-am petrecut ca intr-o ceata - chiar daca am fost bucuroasa ca totul este bine, sperietura initiala m-a afectat destul de mult. Nu puteam sa nu ma gandesc cat de norocoasa am fost si cat de grav putea sa fie daca cadeam mai altfel si ma loveam la burtica.
Comentarii