Incarcat in Personal - #cafea #dimineata #nostalgie #Melancolie #parc
2.537 vizualizariMi se întâmpla uneori sa-mi amintesc... de clipe ce pareau uitate, de tot felul de întâmplari care cândva m-au facut sa vibrez ori de întâmplari care atunci, demult, pareau atât de neînsemnate. Ma napadesc uneori toate amintirile deodata, atunci când ma astept mai putin... ca si cum cineva, undeva, stie ca am nevoie din când în când sa îmi rememorez frânturi din trecut ca sa pot sa continui sa traiesc în prezent.
Azi, bunaoara... am plecat în fuga de dimineata, cu treburi prin oras. Nu apucasem sa-mi beau cafeaua, asa ca între doua cozi la banca si o programare la coafor mi-am luat un ragaz de 15 minute sa-mi savurez cafeaua în parc. Inspiratie de moment. M-am oprit la întâmplare pe una dintre alei si m-am asezat cuminte pe o banca ce îsi astepta înca oaspetii matinali. Nu-mi propusesem nostalgii matinale, dar m-au invadat amintiri cu fiecare sorbitura de cafea. Aleile începeau sa forfoteasca... dimineata în parc sunt de obicei batrâni...si copii cu bone...si multi porumbei. M-am simtit oarecum rupta din peisaj, dar am realizat într-o clia ca prezena mea acolo nu era sesizata de nimeni oricum. Asa ca mi-am permis sa-mi savurez cafeau si amintirile într-o liniste bizara... Si câte amintiri... într-un parc pe aleile cauia calc de mai bine de 20 de ani... Mi s-au împleticit deodata toate sub gene într-o lacrima care statea sa se prelinga pe obraz... Liceu, studentie, prima iubire, nopti boeme, apoi râsete de bebelusi, caruturi pe asfalt, tipete voioase, tristeti efemere, singuratati... toate mi s-au insinuat treptat într-un soi de melancolie prelungita ca a disparut brusc odata cu ultima înghititura de cafea si cu un oftat adânc. Câte amintiri... Le-am asezat pe toate la locul lor si mi-am continuat ziua cu o veselie neobisnuita si o pofta de viata dupa care tânjesc de ceva timp. Avem nevoie, se pare, uneori, de câte o dimineata cu amintiri, ca sa nu uitam cât de frumos poate fi totul, într-un final...
Comentarii