Incarcat in Personal - #adolescenta #comunicare #relaxare #cotidian
2.249 vizualizariMi-am propus de multe ori sa fac asta… Sa ma urc cu Eli în masina si sa ne plimbam pur si simplu. Sa evadam din cotidian doar noi doua, sa vorbim despre orice, sa ne bucuram una de cealalta altfel. Mereu am amânat, din diverse motive mai mult sau mai putin obiective, însa pe masura ce trece timpul îmi dau seama ca amânarea are pretul ei si ca ar trebui, poate, sa prioritizez altfel totul. Ieri am mers toti trei la bunici ca sa îl lasam pe Tudor într-o minivacanta cât timp are Eli examenele. S-a bosumflat când i-am spus ca vreau sa mearga si ea… ar fi preferat sa stea acasa, lipita de iPhone. Nu stiu cum am convins-o, dar în cele din urma s-a resemnat cu gândul… timpul a zburat uluitor de repede, încât nici nu ne-am dat seama când ne-am tezit singure în masina, facând drumul întors, absorbite de un dialog pe care nu-l mai avusesem de mult timp… despre ea, despre noi, despre viitor, despre emotii, despre prietenii, despre alegeri, despre… orice. Pentru a nu stiu câta oara am realizat cât de importante sunt astfel clipe ivite spontant pe portativul agitat al zilelor care se scurg într-un ritm ametitor. Doar eu si ea… variante ale aceluiasi suflet modelate în timpuri diferite dar pastrând atâtea lucruri în comun. Am realizat câta nevoie are de mine si câta nevoie am de ea… si asta din discutii aparent banale ori din deslusirea unor dileme pe care mintea ei de adolescent le transforma în drame existentiale si care mie, în ultima vreme, absorbita de prea multe lucruri pragmatice îmi scapa de prea multe ori…
Nu stiu când a trecut o ora si ceva, cât dureaza drumul pâna acasa…dar stiu ca a fost unul dintre cele mai frumoase drumuri pe care noi doua le-am facut împreuna, un drum spre noi însine pe care îmi doresc sa-l fac mai des de acum înainte…
Comentarii