ANUNÈš IMPORTANT: Ne mutăm în casă nouă!
CITESTE AICI
Incarcat in Recreation - #poveste #copilarie #carte #lectura #scufita rosie #capra cu trei iezi
2.950 vizualizariCopiii mei au fost si sunt înnebuniti dupa povesti... Dar care copil nu este? Le-am spus povesti de când erau mici de tot si nici macar nu silabiseau, apoi le-am citit povesti, apoi am spus si am citit împreuna. În dorinta mea de parinte egoist credeam ca daca fac asta îi voi apropia de lectura si ca vor deveni pasionati de carti atunci când vor creste. Nu prea a fost asa... cel putin în cazul Elisei, pentru care cartile ramân la nivelul la care sunt pentru generatii întregi de copii contemporani, care au început sa descopere lumea prin tehnologie mai mult decât prin instrumentele cu care am crescut noi. O fi bine, o fi rau... am încetat sa mai judec pentru ca am impresia ca întotdeauna sfârsesc într-un fel de perpetuum mobile care ma epuizeaza. Sa spunem ca am ajuns la maturitatea de a lua lucrurile asa cum sunt si de a încerca sa fac ceva bun din ele.
Revenind la lectura si la povesti... Nu stiu daca Tudor va fi un împatimit al lecturii si nici nu vreau sa fac previziuni oricum inutile. Cert este ca deocamdata este fascinat de povesti, pe care le prefera citite, cu cartea în fata, astfel încât sa poata face completari când simte nevoia. De câteva ori am încercat varianta clasica, pe care o tin eu minte din copilarie, când tata îmi spunea povesti la lumina flacarilor din soba ce se transformau rând pe rând în toate personajele posibile nascocite de mintea mea de copil. Am încercat sa îi spun povesti clasice, cu lumina de veghe si tinându-l în brate sub patura. A functionat si nu prea... si m-am tot întrebat de ce. Apoi, când am gasit raspunsul, am testat din nou ca sa ma conving ca nu gresec. Si nu gresesc! Lui Tudor nu îi plac povestile spuse, pentru ca îi este frica de lup. Da da, ati citit bine... I-am spus într-o seara Capra cu trei iezi si când a auzit de lup a început sa plânga. La fel s-a întâmplat cu Scufita rosie. Asta m-a pus serios pe gânduri. Si apoi am stat si eu si m-am întrebat cine m-o fi pus sa îi spun copilului astfel de bazaconii. Da stiu, sunt clasice... ei si ce daca? Hai s-o luam asa, logic... cum sa îi spui unui copil ca lupul o manânca pe bunica??? Sau ca lupul manânca iezii??? Cum sa îi spui asta la 3 ani si un pic când sentimentul de frica începe sa prinda bine de tot contur???
În cele din urma am revenit la 101 dalmatieni si la Cartea Junglei si am lasat lupul sa se odihneasca. Si, cu tot respectul pentru Perrault si pentru Creanga îl vom lasa pe lup sa se odihneasca muuuult si bine de acum înainte.
În loc de PS: Chiar asa, voi ce povesti le cititi / spuneti copiilor?
Comentarii