Eu îmi amintesc cu drag de cartile de povesti din copilarie, cele clasice. Ma inspirau si îsi si atingeau obiectivul pentru ca adormeam si intram într-o lume a viselor de fabula. În timp, am început si eu sa scriu povesti. Copil fiind, eram sigura ca stiu cel mai bine ce nevoi au cei putin mai mici decât mine si scriam despre tot felul de lucru transfprmând oamenii din jurul meu în personaje, iar activitatea de zi cu zi o transformam într-o mini aventura cu eroi. Bineînteles ca a fost doar o chestiune de timp pâna sa ies din bula mea atemporala si sa ma focusez pe studiul serios din generala si liceu, dar a ramas acolo o farâma de dorinta.
Acum, pe lânga povestile clasice, mi-a venit ideea de a crea ceva al nostru, ceva ce consideram ca ar fi de ajutor pentru micutul nostru pe care îl asteptam (7 saptamani ramase). În plus, îmi place ideea de a avea o activitate interactiva si educativa cu taticul.
Ideea mea e de a scrie povesti reale, adica documentare despre cultura generala care au un fir narativ si o morala mai profunda si mai ancorata în realitate. Începem cu descrierea celui de-al doilea razboi mondial, în cuvinte simple. Povestile vor fi ulterior coperate si printate color. Vor cuprinde pe fiecare pagina o imagine mare reprezentantiva si câteva propozitii scurte în josul paginii, descrierea fiind realizata în cuvinte simple, accesibile, cu introducere, intriga si concluzii. Si asa cum sunt cartile cu castele Pop Up, asa vom gândi si noi câteva pagini.
Cred ca vom crea ceva extraordinar la final, abia asteptam sa vedem rezultatul final si sa ne bucuram ulterior citind documentarele redactate chiar de noi, îmbinând utilul cu placutul.
Comentarii