Mi-e ciuda ca am sarit peste începutul lui martie fara sa scriu nimic aici, la fel cum mi-e ciuda ca am dat atâta importan?a unor lucruri neînsemnate în ultima vreme. Dar asta nu prea ma ajuta cu nimic, a?a ca ma încapa?ânez sa ma gândesc înca la mar?i?or dupa doua saptamâni nebune... Între 1 ?i 8 martie am primit de la minunile mele tot felul de surprize... de la flori ginga?e, la forme colorate decupate cu dragoste pentru a-mi arîta iubirea... De la zile în care Eli mi-a spus „Mami, odihne?te-te...”, la dimine?i în care mi-au zâmbit amândoi mai frumos ca niciodata parca... Mar?i?oarele mele au fost multe ?i frumoase, iar pe cele ce au prins forma din mânu?ele lor dragala?e le pastrez înca pe raft, ca semn indiscutabil al primaverii care s-a lasat cam mult a?teptata. Curând î?i vor gasi locul în cutia cu amintiri duioase, dar pâna atunci îmi beau în fiecare diminea?a cafeaua aruncând priviri îngaduitoare catre buca?elele de hârtie colorata ce-mi împodobesc raftul din bucatarie...
Comentarii