A trecut deja mai bine de o saptamâna, nici nu ?tiu când... ?i mi-am propus în fiecare diminea?a sa scriu despre ziua mea din acest an. Da, ?tiu, am facut-o deja, în alta parte, dar altfel, cu gândul la propriile nostalgii, la vârste, la lucruri marunte ce-mi vin în minte în astfel de ocazii. A? vrea sa ramâna aici, în locul acesta atât de drag pentru mine numit desprecopii, amintiri candide... Ziua mea în acest an a fost altfel... frumoasa, dar altfel... ?i dincolo de firescul a tot ceea ce s-a petrecut cu o saptamâna ?i ceva în urma, mi-au ramas vii surprizele pe care minunile mele dragi mi le-au facut. „Te ubec! A mu?i ani, mami!” mi-a ?optit cald în telefon o voce de minune mica, undeva aproape de miezul nop?ii... Apoi, spre diminea?a un alt „La mul?i ani, mami!” mi-a înseninat ziua începuta cu zâmbete scaldate în noua mea cana de cafea cu fluturi. A doua zi, spre seara, vocea ?optita din telefon a prins forma petalelor unui trandafir într-o mânu?a întinsa zglobiu ... „Petu tine, mami!” Nu ?tiu cât a con?tientizat gestul în sine, dar felul candid în care îi sclipeau margelu?ele din ochi ?i zâmbetul larg, topit în îmbra?i?ari m-au cople?it. Târziu, în noapte, i-am privit pe amândoi dormind... Clipe sublime, pe care nimic nu le poate egala. Îmi suna în minte „La mul?i ani, mami!” pe tonalita?i diferite, amestecate cu zâmbet ?i bucurie de copil. Ce minunat cadou...
Comentarii