ANUNÈš IMPORTANT: Ne mutăm în casă nouă!
CITESTE AICI
Incarcat in Recreation - #Joaca #copilarie #nostalgie #timp liber #vise #iarna #zapada #om de zapada
2.310 vizualizariZilele acestea am redescoperit bucuriile iernii. A nins pe nea?teptate, la sfâr?itul unui an plin cu de toate. Pentru mine, ca adult cu o vadita înclina?ie spre nostalgie, zapada asta a avut tot felul de semnifica?ii... atât de neimportante totu?i fa?a de ceea ce înseamna ea pentru copii – bucurie simpla, mi?care sanatoasa, vise zburdalnice în forme imaculate.
Câteva ie?iri în parc, la zapada, au reu?it sa-mi aduca în suflet un nebanuit optimism, împrumutat ?agalnic din râsetele copiilor, din bucuria lor extrema, fara nume, fara explica?ii inutile. Oamenii de zapada au devenit laitmotivul zilelor acestora de început de an. Fiecare diminea?a începe cu „Mami, hai sa facem un om de zapada...” sau cu alte varia?iuni pe aceea?i tema. Zilele trecute, Tudor a luat un bulgare de zapada în mânu?e ?i mi-a spus ca acela este puiul lui mic. A vrut sa îl ia în casa ?i sa se joace cu el. În zadar i-am explicat ca se va topi. „Mami, dar am eu grija de el...” mi-a spus, cu atâta responsabilitate ?i inocen?a în glas, încât am cedat. L-am luat în casa pe „puiul mic” de zapada. L-a ?inut în palme, apoi l-a pus într-o cea?ca de cafea ?i l-a privit ?i a vorbit cu el pâna s-a topit de tot, apoi a început sa plânga ?i sa întrebe unde e puiul lui mic de zapada. Cu toata imagina?ia mea bogata, nu am ?tiut sa îi explic... dar i-am spus ca vom lua alt pui când vom merge afara. S-a înseninat ?i mi-a spus bucuros: „Da mami, puiul meu e la mam lui de zapada”. L-am aprobat duios ?i am încercat sa-i în?eleg pornirea aceasta protectoare fa?a de... zapada.
Mi-am amintit de oamenii mei de zapada din copilarie... Mai ales de unul anume, uria?, cu lighean pe cap ?i cu ochi din boabe de carbune pe care tata îmi spunea ca îl cheama Khan Kublai, un han mongol, personaj într-un film celebru pe vremea aceea. M-am întrebat apoi de ce le place oare copiilor atât de mult sa faca oameni de zapada... poate pentru ca în puritatea alba a zapezii efemere radiaza propria lor inocen?a? Sau poate pentru ca oamenii de zapada sunt plamadi?i din visele lor nastru?nice de copii, de fiecare data altfel... Nu ?tiu... Cred doar ca fiecare dintre noi, ajuns la maturitate, pastreaza în suflet inocen?a iernilor din copilarie, ascunsa în imaginea candida a unui om sau a unui pui de zapada. ?i asta îmi da un nebanuit sentiment de confort sufletesc...
Comentarii