A trecut… Aproape ca nici nu ?tiu când s-au scurs 365 de zile, un an în care simt ca am trait aproape o via?a de om. Mi-am dorit mult sa gasesc un echilibru în via?a. ?i l-am gasit, însa într-un cu totul alt mod decât mi-am imaginat cu un an în urma. Ma simt cu 10 ani mai batrâna, dar în sensul bun al cuvântului. Îmi simt sufletul ostenit ?i în acela?i timp învaluit într-o lini?te pe care nu mai credeam ca o voi gasi vreodata. Mi-am petrecut noaptea dintre ani cu minunile mele dragi ?i cred ca a fost cel mai firesc ?i cel mai frumos Revelion... cu ?ampanie pentru copii, Tiramisu ?i... cereale (dorin?a lui Tudor de la ora unu noaptea). M-am trezit diminea?a cu acela?i sentiment de lini?te ?i cu dorin?a nebanuita de a face lucruri bune ?i frumoase. Pentru copii, pentru mine, pentru oricine are nevoie de ele. E uimitor cum timpul ?i experien?ele traite se transforma fara sa ne dam seama în lec?ii de via?a din care înva?am fara ca macar sa ne fi propus asta. Mi-au trecut ieri prin minte o mul?ime de lucruri, de dorin?e împlinite ?i neîmplinite, o mul?ime de gânduri cu ecou intens în suflet. Azi le simt departe. Pentru ca, de?i nu mai cred de mult timp în supersti?ii de tot felul, Anul meu Nou a început de data aceasta atât de diferit ?i atât de frumos... cu singurele fiin?e cu adevarat importante din via?a mea, cu veselia lor, cu zâmbetele lor candide, cu somnul lor frumos din zori de zi. Probabil ca to?i parin?ii simt ce simt eu, însa bucuria de redescoperi din nou ?i din nou aceste sentimente este fara seaman. A?adar, sa fie un An Nou mai bun ?i mai frumos decât to?i care au fost pâna acum!
Comentarii