Incarcat in Recreation - #copilarie #nostalgie #timp liber #toamna #parc
2.012 vizualizariToamna...o a?tept mereu cu sentimentul ca ceva bun urmeaza sa se întâmple ?i paradoxul este ca de fiecare data e tumultoasa ?i binele se lasa îndelung a?teptat. Toamna asta e lini?te... în jur ?i în suflet... sau poate ca eu am devenit surda la fo?netul necugetat al frunzelor iscat de orice salbatica rafala de vânt. Nu ?tiu... dar cert este ca vreau o toamna lini?tita, iar duminica am avut timp sa ma bucur de lini?te autumnala.
Eu ?i Tudor... în parcul pustiu. „Mami, de ce nu sunt copii?”... „Pentru ca e frig...” „?i eu nu sunt copil? Eu de ce sunt în parc?”... Zâmbesc. Am parte tot mai des de astfel de ra?ionamente care îmi taie orice elan explicativ. Ne-am plimbat o vreme pe aleile pustii, ne-am jucat cu frunze ?i ne-am veselit de stângacia lui Thor care e fascinat de fo?netul lor. Ne-a alungat dupa vreo jumatate de ora gerul pozna? venit totu?i parca prea devreme.
În drum spre casa, Tudor... „Mami, de ce e fig?”... „pentru ca e toamna ?i toamna se face frig”... „Da?”... „Daaaa.” A râs continuu în ma?ina, pâna acasa. Îi vedeam în oglinda nascul ro?u, ca de om de zapada, ?i-mi aminteam de toamnele copilariei mele... cu frunze fo?nitoare prin livezi parfumate, cu ploi interminabile ?i nerabdarea primei zapezi... Minuni trecute, pastrate razle? în frânturi de amintiri. Simt ca-mi retraiesc copilaria în astfel de duminici lini?tite... o retraiesc nostalgic, frumos ?i atemporal prin zâmbetele lor, prin cuvintele inocente, prin aerul pur pe care ei îl raspândesc în permanen?a în juru-mi...
Comentarii