ANUNÈš IMPORTANT: Ne mutăm în casă nouă!
CITESTE AICI
Uneori realizez cât de simplu este sa te bucuri de via?a, de clipe minunate ?i de fiin?ele dragi care î?i umplu sufletul de lumina. Bunaoara ieri…
Am ramas acasa doar eu cu Tudor. Perspectiva unei zile întregi în care nu pot sa fac nimic din ce ?ine de preocuparile mele din alte sfere decât cea de mama ma cam îngrijora. Cu Tudor nu se poate face nimic din ce nu are legatura cu el sau în care el sa nu fie implicat. A?a încât m-am resemnat de diminea?a, sperând din tot sufletul sa fie frumos afara ca sa putem ie?i… Zis ?i facut. Ieri a fost o zi splendida, una din zilele acelea când nu e nici prea cald, nici prea frig, numai bine de plimbat în ne?tire, fara limite temporale. Am scanat rapid în minte posibilita?ile – Gradina Botanica – varianta ideala – aproape, mult spa?iu, verde crud ?i posibilita?i nelimitate de explorare. Ne-am mobilizat greu, dar într-un final am ajuns. Mi-am propus de acasa sa las deoparte orice tentativa de enervare din cine ?tie ce cauze ce ar fi putut apaparea pe traseu, oricare ar fi fost motivul. ?i mi-am mai propus un lucru, care s-a dovedit a fi un uimitor exerci?iu de parenting ?i pe care vi-l recomand cu drag – sa fac tot ce vrea Tudor (respectiv sa mergem numai în ce direc?ie vrea el, sa ne jucam numai cum vrea el… ?i ?tiu eu bine ce zic când spun asta…).
Lucrurile au stat cam a?a… Am mers în ne?tire pe alei, am speriat pe?tii imaginari din bazin cu leul de jucarie pe care Tudor l-a carat peste tot împreuna cu celelalte animalu?e, am explorat iarba, din vârful firului pâna la radacini, am în?eles de ce nu trebuie sa calcam pe straturi ?i sa rupem flori (pentru ca le doare…), am suflat puf de papadie, am aruncat jucariile prin iarba ?i ne-am chinuit apoi sa le culegem, am cules conuri de brad, am mâncat mere ro?ii la lumina soarelui pozna?, am facut baloane de sapun ?i am vorbit mult… despre floricele, despre soare, despre pe?ti ?i despre ale lucruri minunate care ne înconjurau. Doua ore au trecut în zbor, iar drumul spre casa a fost o veselie.
Acasa am papat vioi ?i ne-am alintat în a?teptarea somnului de prânz, iar când ne-am ascuns amândoi sub paturica, l-am întrebat… “?i-a placut la plimbare Tudor?”. ?i-a aga?at mânu?ele de gâtul meu, a închis ochii ?i a zâmbit… “besc mamaaaa!”, apoi a adormit. Am stat a?a mult timp ?i i-am privit pleoapele fine, cu gene lungi. Apoi, m-am lasat purtata ?i eu în lumea viselor de puf de papadie ?i de râset zglobiu derulat rapid într-un film mental al celei mai frumoase plimbari romantice pe care am avut-o în ultima vreme…
Comentarii