-
Soțul meu și-a dorit tare mult un copil, încă își dorește și alți copii, însă eu am fost mereu sceptică. Aveam mereu impresia că nu vom mai avea timp de noi doi, că nu voi mai avea libertatea pe care o iubeam, timp să ies cu prietenele, și uneori chiar așa este. Totuși, am spus că da, e timpul să încercăm și noi să ne împlinim ca familie și să încercăm să ne "multiplicăm" dragostea. Am încercat vreo 4 luni de zile, cred că zi de zi. În ultima lună (iunie) am spus că nu mai am nicio șansă, să mergem să facem mai multe analize, control, să vedem de ce, însă nu am renunțat la încercarea de a procrea. Și testele negative erau tot mai multe, menstruația la fel ca în ultimii ani, însă pe 16 august, a apărut și a doua liniuță pe test. Bucurie mare pentru soț. Eu încă eram speriată, nu știam dacă să mă bucur sau dacă să regret puțin pentru că soțul nu va mai fi doar al meu, timpul meu liber la fel.. (ca o paranteză, am fost la psiholog și mi s-a spus că nu sunt singura care are câteva regrete în privința copilului, nu trebuie să ne omorâm pentru așa ceva)
Însă, bucuria soțului "m-a trezit" la realitate și am început să plângem amândoi de fericire. A fost o zi minunată, căci a fost un cadou la 2 zile de la ziua de aniversare a soțului.
Comentarii