-
Nasterea primului copil, a fost ceva extraordinar.
In dimineata zilei de 20 mai, la ora 01:00 am mers la toaleta, gandindu-ma ca nu este nimic neobisnuit, dar realizand apoi ca "mi s a rupt apa". Aveam 37 saptamani si 2 zile, nu m am gandit ca are de gand sa vina mai repede decat era termenul estimat de nastere. Am sunat medicul care mi a urmarit sarcina, si mi a spus sa merg la spitalul din localitatea in care am domiciliul pt a mi se verifica dilatatia, iar apoi sa vin la Bucuresti, pt ca acolo alesesem sa nasc, mai exact la Maternitatea din Giulesti. Drumul pana la Bucuresti a fost unul relaxant si linistit, eu neavand nicio contractie, doar membranele fisurate, asa cum a constatat medicul de garda care m a controlat in localitatea de domiciliu, cu dilatatie 1. Ajunsa la spitalul unde urma sa nasc, m am internat, sotul nu a putut fi alaturi de mine, chiar daca in anul 2019 nu era perioada de carantina-Covid, Maternitatea Giulesti trecuse prin scandalul cu Stafilococul Auriu si deci protocoalele erau altele. Dupa internare, am mers in sala de monitorizare-nasteri, in care am asteptat sa inceapa contractiile. Contractiile nu si au facut aparitia, si a trebuit sa mi se induca, astfel ca dupa un "cocktail" intravenos au inceput celebrele contractii de nastere. Dupa cateva ore bune de suportat acele dureri, mi s a administrat anestezia epidurala, iar apoi totul a decurs extraordinar. La ora 17:00 si a facut aparitia puiul de om care m-a facut mama pentru prima oara, o mogaldeata de 2580 gr, 50 cm care a primit nota 10, de care m am indragostit iremediabil de la prima vedere. L-am iubit din prima clipa in care l am vazut. Asistenta mi l a asezat de piept si eu i am dat un pupic pe obraz. Din acea clipa m am simtit cea mai norocoasa femeie de pe pamant, descoperit ce inseamna dragostea de mama. Aceea a fost cea mai frumoasa zi din viata mea, de pana acum. Puiul meu are astazi 1 an si 10 luni, si in 2 luni urmeaza sa apara in vietile noastre si a doua minune, fratiorul lui Eric.
Comentarii