-
Pandemia ne-a rapit niste clipe unice, trairea unor sentimente de nedescris, pe care nu stiu daca le vom mai trai vreodata. Nu am putut sa ma bucur alaturi de sotul meu de fiecare ecografie, morfologie, control, de prima oara cand i-am auzit inimioara, prima poza cu chipul, sau cand am aflat sexul bebelusului. Toate acestea, le-am trait singura si m-am simtit foarte trista.
La prima sarcina, nu era pandemie, si ne-am putut bucura de absolut tot, iar acum mi se pare atat de ciudat, sa nu pot impartasi cu sotul meu sentimentele acestea unice din vietile noastre.
Ceea ce ma inspaimanta cel mai tare, este momentul nasterii si perioada de dupa, cand esti internata in spital, si nu poti primi niciun vizitator, dar mai ales faptul ca nu este nimic sigur in momentul nasterii. Ma ingrozeste gandul ca exact in acea perioada sa fiu pozitiva covid si sa nu imi pot vedea bebelusul, ca m-ar separa de el.
Imi doresc din tot sufletul sa nu fiu depistata pozitiv si ca totul sa se termine cu bine. Sarcina ar trebui sa fie o perioada minunata, in care femeile insarcinate sa nu-si faca tot felul de griji, dar din pacate acestea sunt vremurile pe care le traim, si noi trebuie sa ne adaptam din mers.
Comentarii