Draga mea minune,
Ce idee minunata sa creez acest blog pe care sa ti-l pot arata cand vei fi mare! Imi pare rau ca nu m-am gandit mai devreme ca sa pot impartasi cu tine emotiile exacte pe care mi le-ai produs in fiecare etapa a dezvoltarii tale. Voi face tot posibilul sa imi amintesc fiecare lucru ca sa stii ca te-am iubit din prima clipa. (nu rade de mama ta, dar deja mi-au dat lacrimile cand scriu aceste randuri)
De aceea, pana ne vom intalni, voi incerca sa iti prezint in cate un mesaj fiecare moment important trait cu tine.
Eu si tatal tau nu ne asteptam ca vei aparea vreodata. Mai multi doctori la care am mers mi-au spus ca nu pot putea sa am copii, sau va fi foarte greu pana voi ramane insarcinata. De aceea am ramas mereu cu gandul ca daca ne e menit sa avem un copil, atunci el va veni, daca nu, ne vom bucura de verisorii tai.
Mare mi-a fost mirarea cand la inceputul lunii mai, dupa ce am asteptat mai bine de o luna a imi vina ciclul, am facut un test si era POZITIV! Nu era prima data cand imi intarzia cateva sapatamani si mai mereu, ca un facut, in ziua in care imi faceam un test (care bineinteles iesea negativ) imi venea si ciclul. De aceea am asteptat si acum atat de mult.
Nu imi venea sa cred, parca nu mai judecam cum trebuie. M-am uitat de mai multe ori pe cutie ca sa vad daca il citeam cum trebuie, desi erau 2 liniute foarte clare.
Tata tau era si el acasa, isi luase liber de la serviciu si dormea. M-am dus la el si l-am trezit si i-am zis doar atat: Sunt 2 liniute. Si am inceput sa plang. Am stat amandoi cateva minute fara sa zicem nimic.
Dar din acel moment am simtit ca te iubesc!
Comentarii