14-
Aveam termenul pe 22 februarie. De câte ori ma duceam la ecograf, se schimba termenul. Ba 2 martie, ba 25 februarie, sau 22 februarie 😶
Si într-un final, a rămas, 22 februarie. Oricum în mintea mea era:,, Dacă e încăpățânat ca mă-sa și ca tacsu, vine când vrea el, nu când zic alții. 😂
Esti mare, ai 3300g la 38 de săptămâni. Și mai e o luna pana la termen, deci vei mai creste.
Cu cât creșteai tu mai mult , cu atât creștea și emoțiile mele, de a te vedea... Dar Creșteau și fricile mele de naștere
Imi doream tare mult sa nasc natural. Dar, și cezariana era o opțiune... In caz ca nu voi reuși, nașterea naturala.
Luna februarie a venit. Începuse numărătoarea inversa, puteai veni în orice moment. Mami era pregătită, pătuțul era făcut de tati. Noi te așteptăm, minune! 🌟
Orice mișcare de a ta, ma punea pe gânduri.,, oare asta e o contracție? "😄 În fiecare zi, aveam impresia ca nasc 😂
Luni, pe 14 februarie. A început să-mi cada din dopul gelatinos. Am sunat doctorița, a dorit sa ma vadă a doua zi.
Si zis și făcut. Am mers la control, și doamna doctor, mi-o spus sai zic tăticului, să-mi aducă bagajul. Ca eu voi merge, direct la maternitate, pentru cezariană. Bebelușul e prea mare, și nu se poate naște natural. Atunci aveai 3 600g. 40 de săptămâni, fără 9 zile
Eram extrem de panicata, nu știam ce sa fac. Mi-am sunat soacra întâi , pentru ca eu nu vroiam sub nici o forma cezariană pt început .
Ma calmat, și mi-o zis sa fac ce simt.
Si asta și am făcut, am refuzat internarea. Și am mers acasă liniștită.
Urmând a doua zi, sa ma vadă din nou.
15 februarie, control din nou, eram dilatata de 2 cm
mi sa monitorizat și contracțiile. Dar nu aveam.
Doctorița mi-o zis sa vin din nou, a treia zi, pe 16 februarie . Și sa ma gândesc bine, pentru cezariană, ca bebe nu va veni natural. Ca eu am 21 de ani, și nu voi reuși un bebe de 3,600, să-l nasc natural.
Am vorbit cu tati, și am zis sa merg pe mana medicului, urmând pe 17 februarie, sa merg direct la cezariană.
Pe 16 februarie ,am mers la ultimul ecograf, să-mi iau și trimiterea pentru maternitate, să-mi fac testul covid-19. Fiind o sarcina cu risc, doctorul ma chemat, 3 zile la rand
Am ajuns acasă cu emoții, așteptam să se facă dimineață, sa ma prezint la maternitate, pentru cezariană!
Dar, Dumnezeu nu a vrut asa...
Pe 16 februarie, după ultimul control, au început durerile... Pe la ora 23:00, au început sa fie din ce în ce mai tare.
Tati, era de munca, în tura de noapte. L-am sunat și i-am zis ca vine bebe, am dureri prea mari în partea stânga, și în spate.
Mi-am notat contracțiile, sa fiu sigura ca nu sunt false.
Si apoi, pe la 00:30, când erau insuportabile, am sunat la ambulanță. Am făcut un dus, mi-am pus cerceii de sărbătoare, unul îmi căzuse în covor, la cât tremuram. Dar nu m-am dat bătută, și l-am găsit. 😂 Doar nu te puteam întâlni fără cercei în ureche 😂
Mi-am luat geanta, plina cu lucrurile ce trebuiau pt bebe și pentru mine, și am plecat cu lacrimi în ochi, afara. Unde ma aștepta ambulanța.
Am fost internată, la maternitatea Cuza Vodă din Iași.
Aveam dilatația de 3 cm când am ajuns.
Au fost dureri insuportabile. A fost nevoie de, inducerea nașterii. Unde, nu pot descrie, cât de dureros a fost. Eram la pământ de durere,eram epuizata. Țipam cât puteam, ca nu mai pot... Nu mai rezist....
După aproape 24 h, de contracții, ij travaliu .
Pe 17 februarie, 2022... Ai venit pe lume, minunea mea!
Am reușit împreună. Am născut natural, deși nu am avut șanse de la doctorul, ce-mi monitoriza sarcina! A venit în ziua, când trebuia sa merg la cezariană.
Medicii de la Cuza Vodă Iași, niște medici de nota 1000. Le mulțumesc, pentru minunea mea, pentru răbdarea, ce au avut-o cuu mine și pentru profesionalismul de care au dat dovada... M-au ajutat să-mi nasc minunea! Chiar, dacă doctorul ce-mi monitoroza sarcina de 9 luni. Ma descuraja, ca natural nașterea, nu voi reuși.
Ba chiar, pe 22 februarie... După spusele doctorului ce îmi monitoriza sarcina, aveam termenul. De 40 de săptămâni
La maternitate, sa găsit ca am 42 de săptămâni. De 2-3 ori pe luna mergeam la ecografii, și nu mi sa zis niciodată, ca bebe are cordonul ombilical la gat, o dat.
Mi-a riscat viata bebelușului meu, și în același timp, și pe a mea.
Copilul meu, nu respira când sa născut. Pentru mine a fost un șoc, imi venea sa ma dau jos de pe masa, d3 naștere și sa ma duc sa iau copilul din bratele mele... Mulțumesc doctorilor, pentru tot!
Dar, deși ma macina, ce ar fi putut sa se întâmple
Ma gândeam doar la minunea mea
Am născut o minune, de 3,960g și 54cm ! A avut cordonul ombilical, o data, la gat. A primit nota 7! Dar pentru mine, el a primit nota 1000+. Un luptător!
A luptat împreună cu mine! Și împreună am reușit!
Acum, al meu bebe, al meu luptător... Are 8 luni. O minune de copil! Cuminte, frumos și jucăuș. De la 7 luni, ma strigă MAMA .
Il iubesc enorm, nu îmi vad viata fără el
Mai contează durerile de la naștere? Durerile de când ești însărcinată?
Nu!
Acum dau dreptate tuturor mămicilor, care spuneau. Ca atunci când îți ții minunea în brate, uiți de tot! ❤️
Aceasta a fost povestea mea, ce am încercat sa o scriu in câteva rânduri, pe scurt!
Acest mesaj, a fost scris cu lacrimi în ochi. Ma uit la el, acum, cum doarme lângă mine.
Mulțumesc, despre copii! ❤️
Comentarii