-
După ce am aflat ca sunt însărcinată, am decis împreună cu soțul meu sa păstrăm secretul pana ajung în trimestrul 2 de sarcina. Nu voiam sa se întâmple ceva, apoi sa fim dezamăgiți. Zis și făcut. Amândoi lucram în același loc, dar în compartimente diferite. După 12-13 săptămâni, am anunțat fiecare șefii și colegii. În cazul lui, doar l au felicitat, nu influenta foarte mult. Iar în cazul meu, din fericire, am avut parte de șefi și colegi buni care s au bucurat pentru mine. Aveam ceva emoții ca nu vor fi încântați și îmi vor pune bețe în roate. Dar m au susținut, deși, mai în gluma, mai în serios, spuneau ca nu cred, pentru ca nu vedeau burtica. Nici când mergeam la analize nu prea le venea sa creadă și se comportau cu mine ca și înainte, fără sa ma excludă din activități. M am bucurat foarte mult, pentru ca asta mi a dat o permanenta stare de bine. Acum, mai am doar 2 săptămâni de mers la munca. Am hotărât sa merg pana la 34 de săptămâni. Parca îmi pare puțin rău pentru colectiv, mai ales ca abia începusem sa prind experienta la acest loc de munca și aveam o relație buna cu toții. Când ma voi întoarce, probabil nu ii voi mai regăsi acolo. Dar asta este... fiecare trebuie sa își aleagă drumul lui. Cu siguranță vom tine legătură. Sper ca și alte mămici sa fi avut suportul de care am avut eu parte. M am simțit foarte protejata și nu ma lăsau sa fac mai nimic. Ba chiar din luna a 5a am decis sa imi reduc programul la 6 ore si ei m au sustinut. Nu mai zic de mâncare și bautură, ca aveau mereu grija de mine sa aleg doar ce e sănătos. O sa îmi lipsească aceasta perioada, glumele cu colegii și efectiv ceea ce făceam la munca. Nu ma enervam niciodată
Comentarii