-
Burtica mea s a lăsat așteptată. În primele 4 luni, nu am avut deloc. Nu se cunoștea nicicum. Intr-adevar, în primele luni de sarcina nu am prea putut manca și poate din aceasta cauza. Dar vreau sa spun ca după primele 3 luni, când am început sa dam vestea cunoscuților, nimeni nu ma credea. Am reușit sa trec peste vara fără sa fie nevoie sa schimb garderoba și am mers la toate nunțile fără sa fie nevoie sa îmi cumpăr rochii speciale. La ultima nunta, din 20 octombrie, am mers cu o rochie mai veche. Deși se cunoștea, când am spus ca am 7 luni de sarcina, toți au rămas surprinși. Singurele haine pe care mi le am cumpărat pana acum sunt vreo 3 rochii din material mai gros. Acum, ca a veni toamna, port colanți sau dresuri și rochii. După vreo 4 luni și jumătate, a început și burtica mea sa prindă curaj. Se vedea puțin. Adică...încă erau oameni care credeau ca sunt balonata, dar măcar era ceva acolo. M am îngrijorat când am văzut o prietena care are sarcina cu 4 săptămâni mai mare decât a mea și la ea se cunoștea foarte bine și la mine abia abia. Dar doctora de la morfologia de trimestrul 2 m a liniștit când mi a spus ca greutatea fetitei este normala. Asa ca am început sa ma liniștesc și sa aștept sa crească. Și asa s a întâmplat. Acum, în luna a 7a, fetita mea pare sa nu se mai oprească. Deși la morfologia de trimestrul 3 mi s a spus ca este la limita de jos a creșterii, am speranța că lucrurile vor evolua bine. Și nu contează câte kg în plus iau, ci ca ea sa fie bine.
Comentarii