-
Eram casatoriti de 2 ani si a venit momentul in care am inceput sa discutam despre un copil destul de des. Ne-am pus pe treaba undeva in luna Noiembrie fara ca eu cel putin sa ma interesez cam care sunt sansele sa iasa din prima. Au inceput sa curga lunile si noi nu aveam rezultate. Eu sunt genul de om care cauta cauze si investigheaza atunci cand ceva nu merge asa cum ar trebui. Pentru inceput am mers la un control, apoi mi-am contorizat ovulatia, am facut analize pentru glanda (auzisem ca poate influenta fertilitatea), facuse si sotul analize si surpriza totul era bine, eram sanatosi, am luat amandoi pastile de fertilitate, dar bebe nu venea. Aveam un loc de munca unde imi placea mult ceea ce faceam, dar era si mult stres. Multa lume in jurul meu imi spunea ca sunt stresata, eu nu si nu. A venit o perioada de o luna sau doua in care orasul nostru a fost inchis din cauza pandemiei, implicit si locul meu de munca. In perioada aceea m-am relaxat si am renuntat sa ma mai focusez pe ovulatie, pur si simplu am lasat lucrurile sa vina de la sine. In Ianuarie, la un an si o luna distanta de la prima incercare au venit si cele doua liniute pe testul de sarcina. Nu pot sa descriu sentimentele care m-am cuprins de la soc la bucurie, panica, extaz au fost toate sentimentele posibile. A fost un moment special care nu a facut altceva decat sa fie inceputul unui maraton de momente incredibile.
Comentarii