CAPITOLUL 40
Draga mea printesa,
Ai aparut in vietile noastre in urma cu 3 luni. Astazi ai, mai exact, 3 luni�3 saptamani si 6 zile sau 17 saptamani de la nastere! Am vrut sa scriu ultimul capitol din JURNALUL DE SARCINA de mai mult timp, insa nu am reusit ... Si intr-o dimineata, la sfarsit de septembrie, m-am gandit ca ziua de 6 octombrie va fi ziua ideala in care voi incheia "ciclul" insemnarilor. De ce tocmai 6 octombrie? Pentru ca in urma cu un an, am aflat ca sunt insarcinata cu tine :)�Pe 5 octombrie am facut primul test de sarcina, iar pe 6 octombrie l-am repetat ca sa mi se confirme ca intr-adevar este POZITIV :)
Ultima pagina pe care am scris-o, in Jurnal, a fost la numai doua zile distanta de ziua nasterii tale!
Pe 8 iunie, dupa-amiaza, m-am simtit cam ciudat, aveam niste dureri care prevesteau momentul atat de mult asteptat! Spre seara m-am linistit, matusica ta m-a rasfatat cu o pedichiura frumoasa, mi-am facut un dus lung si m-am asezat in pat. Erai activa, nu asa de mult ca de obicei, insa am profitat de moment si te-am filmat, am filmat burtica dansand! La orele 4:45 ieseam din baie si sunam la dna. dr... Atunci am pierdut dopul gelatinos, aveam dureri de parca eram la menstruatie (dar mai mari ca intensitate) si contractii la 7 minute (noroc cu aplicatia nou instalata pe telefon)... Taticul tau era treaz, ii dadusem mesaj ca te pregatesti si...am luat-o din loc! A durat ceva, emotiile n-au lipsit, lacrimile nu m-au ocolit, eram ingrozita si totodata nerabdatoare... Sunt foarte multe de povestit, pentru mine a fost o experienta de neuitat si totodata, traumatizanta. Dar a trecut, cu bine! Si ii multumesc lui Dumnezeu pentru putere, desi la un moment dat am cedat...ii multumesc iubitului meu ca a fost acolo tot timpul...le multumesc lui tati si surioarei mele ca au fost langa mine, ca au indurat stresul, ca desi nu stiau nimic de mine de cateva ore de cand am ajuns la spital, au fost puternici si optimisti, ii multumesc mamei mele ca mi-a trimis, telepatic, putere...le multumesc dnei dr, moasei si asistentei pentru suport si profesionalism si intregului personal care s-a ocupat de noi doua pe timpul sederii noastre in spital. Am plecat uimita si multumita din Spitalul Universitar! Copilul sanatos, mami increzatoare... Am nascut natural, fara epidurala, copilul a avut dubla pericervicala... Termenul era pe 10 iunie insa tu ai vrut sa vii pe 9! Nu mi-ai parut mica, desi aveai 2,800 grame si 49 cm. Ai fost o cumintica, iti stiu si acum mirosul de nou-nascut! Nu mai tin minte cum ma simteam cand miscai in burtica, nu mai stiu cum erai cand erai mica-mica, traiesc alte experiente acum! Ador parfumul tau de lapte, de bebelus alaptat exclusiv... Iti mananc degetelele zi de zi, iti pup nasucul si te tin in brate de parca ar fi prima data! Dupa o zi care tot imi pare obositoare desi esti foarte cuminte, mi se pare ca nu e de-ajuns cat stau cu tine, langa tine! Avem inca acel cordon ombilical, invizibil, care ne tine aproape si care nu ne permite sa ne indepartam prea mult una de cealalta.�
Imi doresc inca un copil, desi imi trece uneori prin minte ca sunt o mama rea, ca ma gandesc la al doilea copil acum cand esti asa micuta...dar nu vreau sa il avem deocamdata! Cel putin pana implinesti tu doi anisori...vreau sa te rasfat, sa te dragalesc, sa cresti fericita... Si cred ca dupa ce vei avea tu trei anisori asa, atunci ne putem gandi la inca un membru in familie. Atunci vei fi crescut si tu, vei intelege, vei dori poate un partener de joaca.�
Pana atunci, ne bucuram de cat de precoce esti, cat de isteata si smechera esti tu, copil cuminte si frumos! Ador faptul ca zambesti, ca esti vesela! Nu conteaza cat de obosita sunt, in tine imi gasesc puterea si energia!
Mami te iubeste si traieste pentru tine! Esti cel mai minunat cadou de la tati si de la Dumnezeu! Sa papi tzitzi in continuare, sa cresti sanatoasa si fericita!
Comentarii