-
Au mai trecut 3 săptămâni, mergem la următorul control, eu fiind și mai plinuta mai ales ca în general mă îngraș în zona taliei indiferent câte kilograme iau în greutate, eram tare mandra de noua mea achiziției, mica burtica, care cred ca era formata mai mult de pofta mea de mâncare😂😂. Am avut o sarcina ușoară, o singura senzație de rău am experimentat, dar pana sa ajung la baie a trecut cu toate astea dacă eram înfometata și mancai lângă mine, eram în stare sa te bat sa iti fur mâncarea din mână 😂
Revenind la povestea noastră, la 9 săptămâni te-am auzit prima data, intru în cabinetul doctorului, mi te arata, imi spune ca lucrurile decurg normal, ca de acum putem spune familiei, deja ma gândeam cum o sa le spun părinților, eu și soțul meu nu eram căsătoriți, locuiam cu chirie, nu era în plan micul omuleț, dar apoi îmi pune pe aparat, cel mai frumos sunet, era o inimioara mica care batea atât de puternic de imi venea sa te pun ca tot se apel dacă as fi putut sa captez acel sunet 🥺, nu îmi venea sa cred ca în mine se dezvolta cu atâta repeziciune o ființă atât de puternică... Cred ca multe nopți la rand visam acele bătăi, erau cea mai frumoasa melodie pentru urechile mele... Momentul aflării de către familie a veste a fost presărat cu incertitudini și întrebări de genul "și sunteți pregătiți, și știți ce urmează" nu voi povesti aceste clipe pentru ca nu le consider un moment prea frumos la acea clipă, preferam sa ma mângâi pe burtica și sa ii ignor, oricum nu mai conta nimic, tu erai acolo și asta era cel mai important.
Comentarii