Bloguri

Jurnal de sarcina

Nasterea unei minuni

  • Copilul nostru minunat a venit pe lume in data de 01.11.2020, fix la ora 04:00, in dimineata unei zile de duminica, plina de soare, pe cer si in inimile noastre. Aproape toata lumea imi spunea ca eu o sa nasc in acel week-end, insa ma simteam asa plina de energie incat credeam ca mai dureaza sigur cateva zile pana va veni acel moment. Depasisem termenul cu vreo 3 zile deja, iar puiul nu dadea niciun semn ca ar vrea sa vina, asa ca am stabilit cu nasii sa ne faca o vizita, sambata seara. Am comandat ceva de mancare, am vorbit mult, am ras si am facut pariuri despre data nasterii. Undeva spre finalul serii am inceput sa simt o durere slaba, diferita de tot ce experimentasem pana atunci, durerea incepea sa se simta mai intai in fata, exact ca o durere menstruala, ca mai apoi sa se mute in spate, in zona bazinului. Tinea doar cateva secunde, asa ca nu am bagat in seama la inceput, ma gandeam ca bebe face iar vreo miscare mai speciala prin burtica. Cand a aparut aceeasi senzatie a patra sau a cincea oara, am inceput sa imi pun intrebari si m-am uitat la ceas, era in jur de ora 23.05. Durerea a venit si a trecut la fel de repede, insa parca mi s-a parut ca se simtea putin mai tare. Am asteptat, cu un ochi la invitati si cu unul pe ceas, iar dupa vreo 7-8 minute a aparut iar. Deja incepuse sa mi se para ciudat, m-am gandit ca poate asa se simt contractiile, asa ca am pornit aplicatia Odiseea Sarcinii care putea sa contorizeze contractii. Cu telefonul in mana, am numarat vreo 4 astfel de contractii, care se repetau la 7 minute si tineau cam 30-45 secunde. Eu credeam in continuare ca nu voi naste asa repede si le-am spus celor de langa mine, in gluma cum mi se parea mie la acel moment, ca au inceput contractiile. S-a facut liniste instant si toti au inceput sa fie atenti mai intai la mine si apoi la ceas. Au mai trecut asa inca vreo 3-4 contractii, fiecare un pic mai puternica decat cea din urma. M-am ridicat usor, cu gandul sa mai schimb pozitia si sa merg la baie. Tot atunci, sotul meu si nasul au decis sa iasa afara sa fumeze o tigara, glumind ca poate este ultima inainte de a pleca spre spital. Si au avut dreptate. Baietii nu au apucat sa ajunga pana la usa de la iesire, iar eu nu am apucat sa fac 2 pasi spre baie ca am simtit cum mi se prelinge pe picioare un lichid caldut. Am reusit sa ingan doar 'Cred ca mi s-a rupt apa!' si imediat toata lumea a inceput sa se agite pe langa mine, fiecare facand ceva ca si cum ar fi avut deja stabilit rolul intr-o astfel de situatie. Pana am ajuns eu la baie, sotul era deja jos si incalzea masina, nasa imi punea in bagaj ceva de mancare si un dulce, iar nasul imbraca fetita lor si suna la taxi pentru a trimite acasa pe nasa impreuna cu cea mica. Cam in 15 minute, eram in drum spre spitalul Filantropia din Bucuresti. Sotul conducea, eu pe locul din dreapta, contorizam in continuare contractiile, iar nasul pe bancheta din spate, ne incuraja. Am ajuns la maternitate in jurul orei 01.00, simtind contractii la fiecare 4-5 minute. Am semnat rapid toate documentele pentru internare, fara sa apuc macar sa citesc un rand de pe acestea. Am intrat in sala unde se facea controlul inaintea nasterii si mi s-a confirmat ca bebe avea sa se nasca in curand. Nu am mai apucat sa ajung in sala de travaliu, ci am mers direct in sala de nasteri, unde moasele m-au ajutat sa ma urc pe masa, m-au conectat la tot felul de aparate si mi-au pus o perfuzie. Era ora 01.30. Contractiile erau deja puternice, iar eu ma vaitam din ce in ce mai tare. Simteam adrenalina din corp, abia asteptam sa il cunosc pe bebe, dar totodata imi era teama ca nu voi putea duce la final acel proces. Imi aduc aminte ca dupa fiecare contractie in timpul careia aproape tipam de durere, le ceream iertare moaselor ca am facut galagie. Dar ele s-au purtat exemplar cu mine, m-au incurajat pe tot parcursul travaliului si al nasterii. Dupa vreo ora si jumatate de stat pe masa de nasteri, spunem tuturor ca simt nevoie sa il imping pe bebe afara si ceream tuturor anestezia peridurala. Nu au mai apucat totusi sa imi faca anestezia. Bebe era deja angajat pe canalul de nastere si se pare ca urma sa se nasca foarte repede. Tot ce au putut moasele sa imi faca a fost inca o perfuzie cu oxitocina pentru a amplifica efectul contractiilor si pentru a dilata la maxim colul. In sala a venit si o dna. doctor care era de serviciu in acea noapte si mi-a confirmat ca am atins dilatatia de 10 cm si ca pot incepe sa imping cand simt contractiile. M-au invatat cum sa respir pe durata contractiilor si cum sa stau in pozitie pentru a-mi fi mai usor. Pe toata perioada sarcinii am spus ca imi doresc o nastere naturala, insa nu am sperat niciun moment ca travaliul si nasterea sa fie asa rapide. Dupa vreo 4 contractii in timpul carora am urmat cu sfintenie sfaturile moasei de a impinge, plina de dorinta de a-mi cunoaste bebelusul cat mai repede, totul s-a incheiat parca intr-o secunda. Fix la ora 04.00, am simtit o senzatie de eliberare si am auzit mai apoi un scancet. Minunea mea se nascuse. Moasa mi l-a pus in brate, eu am uitat pe loc de toate durerile, iar pe obraji imi alunecau lacrimi de fericire. Aveam un baietel. Un copil care pentru mine reprezenta perfectiunea. Rozaliu, cu capsorul rotund si acoperit de par moale si negru, cu trupul firav si catifelat, cu manute si picioruse mici si agitate. Am simtit in acel moment o bucurie fara margini, cum nu simtisem vreodata in viata mea. Mi se parea ca totul in jurul meu a disparut, eram doar eu si puiul pe care il tineam in brate, lumea mea toata. Pentru ca bebe se nascuse cu cordonul ombilical in jurul gatului, moasele au cerut apoi sa il duca in sectia de neo-natologie, pentru a-i face un control si baita. Eu am mai ramas putin in sala de nasteri, impreuna cu dna. doctor pentru a elimina placenta si pentru verificari ulterioare. Dupa inca vreo 2 ore in care am stat in pat la terapie intensiva, am mers in salon, am putut sa ma ridic singura din pat, sa ma schimb si sa imi asez lucrurile pe care le aveam in bagaj. Am vorbit mai intai cu sotul, apoi cu mama si cu soacra mea, le-am dat vestea cea mare si le-am povestit cum a decurs nasterea si cat de minunat era copilul nostru. M-am gandit sa incerc sa dorm putin, sa ma odihnesc pentru ca aveam deja mai mult de 24 h de cand eram treaza, dar nu am reusit. Gandul meu era doar la copilul meu perfect si la miracolul prin care trecusem. Le-am rugat pe moase sa il aduca pe bebe la mine in salon, iar dupa vreo cateva minute acestea au venit si mi-au pus din nou in brate puiul. Aceasta a doua intalnire a fost la fel de minunata ca prima. Bebe era cumintel, infasat in scutec alb si cu pofta mare de mancare. Din nou moasele mi-au fost aproape si m-au invatat cum sa il pun la san sa manance. Ca si cum ar mai fi facut asta de sute de ori inainte, puiul a inceput sa suga, iar dupa cateva minute a adormit usor, cu o urma de zambet si implinire pe fata. Din acel moment suntem nedespartiti. Zi si noapte sunt langa el si ma bucur de toate sentimentele pe care le strecoara in sufletul meu. Nu credeam vreodata sa fiu in stare sa iubesc asa, sa uit de mine si sa traiesc doar pentru el. A adus in viata noastra bucurie fara margini, implinire si dragoste pura, a astupat acel gol despre care nu stiam ca exista in sufletele noastre. Oricat de scurta sau lunga pare aceasta poveste, cu detalii sau fara, asemanatoare cu alte astfel de povesti sau nu, nu imi vor ajunge vreodata cuvintele pentru a descrie ce am simtit si prin ce am trecut de la nasterea copilului si pana in prezent. Putem doar sa ne bucuram nespus de toate. Copile, esti dumnezeiesc de minunat!

Comentarii

0 comentarii

Comentarii Publice

Poti sa comentezi si anonim (vezi casuta la final dupa ce scrii mesajul)
 

Mesaje de la acelasi autor

  • Am primit Geanta Bebelusului

    Am primit Geanta Bebelusului si am desfacut pachetul cu bucuria unui copil care isi desface cadourile primite de Craciun! Am fost placut surprinsa de tot ce contine acest pachet. De la servetele umede...
  • Nasterea unei minuni

    Copilul nostru minunat a venit pe lume in data de 01.11.2020, fix la ora 04:00, in dimineata unei zile de duminica, plina de soare, pe cer si in inimile noastre. Aproape toata lumea imi spunea ca eu ...
  • Burtica in fiecare luna

    Bebelusul nostru aduce numai momente de sarbatoare in viata noastra. Toata familia si prietenii il asteapta cu mare nerabdare si profita de fiecare moment sa fie prezenti inca de acum in viata puiului...
  • Cumparaturi pentru bebe

    Timpul trece extrem de repede si fara sa ne dam seama am ajuns in luna a 8-a de sarcina. Deja sunt 8 luni minunate de cand am aflat ca vom fi parinti, iar mie inca nu imi vine sa cred ca a aparut acea...
  • Am ales numele copilului

    Familia noastra trece printr-o perioada minunata, sarcina a adus numai momente pline de fericire in viata noastra. Ne bucuram de fiecare miscare a bebelusului, ne facem planuri, incercam sa ne imagina...

Din aceeasi categorie...

  • Nașterea primului copil

    Nașterea primului copil, a fost ceva extraordinar. În dimineața zilei de 20 mai, la ora 01:00 am mers la toaleta, gândindu-mă ca nu este nimic neobisnuit, dar realizând apoi ca "mi s a rupt apa". Ave...
  • Asteptam pe bebe

    Buna mămici nu am mai postat în ultimele 2 zile . M.am simtit cam rău si am avut contractii false . Am mers la medic si am stat în spital 1 zi pentru monitorizare... dar nu vine bebe acum erau contra...
  • Am intrat in travaliu

    Buna , mămici . Ce faceți ? Pe 27.02.2021 am intrat in travaliu ...cum a început totul ? Pe la ora 07:30 m-am ridicat din pat ca sa scot pisica afara și am simțit ca îmi curge ceva . Ma duc repede la ...
  • Bebe se lasa asteptat

    Sunt in saptamana 40 ... cred. De ce cred ? Pentru ca la fiecare din ultimile ecografii 3D/Doppler data estimata a nasterii s-a tot schimbat. Initial a fost 15 ianuarie, apoi 11, apoi 9 , apoi 7 , apo...
  • Așteptarea

    Am întrat în travaliu! Miercuri la 17.30 am avut programare la control și chiar în momentul când aveam aparatul pentru măsurarea contracțiilor, a apărut prima contracție adevărată. În urma cursurilor,...
  • Tic tac... incepe numaratoarea inversa

    Tic-tac, tic-tac... incepe numaratoarea inversa pana la momentul in care vom face cunostinta cu baby boy. Am intrat in starea de alerta, fiindca se poate intampla in orice moment, iar in cazul in care...
  • Am intrat in travaliu

    Imi doresc din suflet ca aceasta postare sa aiba cat mai multe vizualizari. Travaliul practic a inceput pe la 2 dimineata, nu aveam decat niste crampe si am crezut ca sunt datorate faptului ca mancase...
  • Povești din sarcină

    Continuam povestea... Eu eram programata pentru săptămâna viitoare pentru controlul prenatal si preanestezic, prin urmare au trebuit sa imi faca atunci analizele sa vada daca pot sa am epidurala ,...
  • Povești din sarcină

    Travaliu surpriză pentru ca inca nu mă asteptam.... Fetita mea a fost se pare un pic mai mica decat trebuia la ultima ecografie din Aprilie asa ca la momentul nasterii eu stiam ca am 35 de saptamani,...
  • Buna seara!

    Buna seara dragi mamici! Aseara la 21:30 cand sa o adorm pe ceam mare la nici 15 min dupa ce ne’am asezat am simtit ca fac ‘ pipi’ pe mine! Am strigat sotul si cand colo spa s’a rupt! Am simtit pur si...