Romania este fara discutie o tara a contrastelor izbitoare, contraste intre orasele mari si prospere si satele mici si primitive, contraste intre oamenii foarte bogati si oamenii foarte saraci, intre parintii aspiranti care cheltuiesc mii de euro pe FIV-uri in timp ce orfelinatele si spitalele sunt pline de copii abandonati.
La fel intre mame exista contraste izbitoare daca e sa ma iau dupa ce citesc pe bloguri, siteuri si ce mai aud in jurul meu.
In Romania exista o anume categorie de mame care exagereaza enorm legat de grija si bunastarea propriilor copii, de parca i-ar pregati pentru alta planeta nu pentru tara asta, crescandu-i sub clopote de sticla, feriti de mizeria din jur si creandu-le propriul univers.
Am ramas surprinsa sa aflu dupa ce criterii unele mame, si nu sunt putine, isi aleg gradinitele: atmosfera sa fie zen si cu camere de supraveghere, copiii sa doarma afara, sa se vorbeasca cel putin o limba straina, mancarea sa fie bio si sa nu se serveasca decat dulciuri de casa daca tot nu se poate fara zahar, asta in conditiile in care alte mame nu-si permit poate o ciocolata pentru copilul lor, si sunt bucuroase ca au macar o masa calda pe zi asigurata la o gradinita de stat, cu educatoare prost platite si isterice, sau si mai tragic, nu-i mai duc deloc pentru ca nu au cu ce sa-i imbrace.
Aceleasi mamici supraprotectoare duc discutii interminabile despre care fructe sunt mai exotice si mai bune pentru piureul bebelusului lor, cand in Romania inca mai exista multi copii subnutriti hraniti numai cu ciorba si multa paine ca sa le tina de foame toata ziua.
"Da, si? Ce ma intereseaza pe mine de vecina de la parter si de copilul ei? Fiecare cu viata lui!”, citesc tot pe forumuri, si-mi dau seama ca daca ar fi mai putina indiferenta si mai multa solidaritate, contrastele ar fi poate mai putin vizibile sau deloc. Si ca schimbarile incep de la mame, ele educa modestia, ele empatizeaza mai bine decat oricine pentru ca au copii.
Si mie mi-ar placea sa-mi duc copilul la o gradinita zen si cu mancare bio, dar nu-mi vine, mi s-ar parea jenant si ridicol stiind ca vecina de la parter nu are bani sa cumpere o paine pentru a doua zi.
Cred ca trebuie gasit un echilibru in toate, o cale de mijloc, pentru ca este ostentativ, jenant si sfidator la adresa celor care nu au posibilitati, dar ma rog, decalajul intre clasele unei societati este apanajul tarilor sarace, si cred ca, la un moment dat, te obisnuiesti si poate nu te mai deranjeaza chiar atat de tare incat sa-ti pese, dar este infiorator atunci cand realizezi existenta acestor diferente colosale.