Jucarii cazute din cerul albastru

Am ramas fara cuvinte in momentul in care am aflat despre prabusirea zborului MH17 cu atatea suflete de oameni la bord. Suflete minunate si deosebite dupa cum impartasesc familiile indurerate ramase in urma si cei care i-au cunoscut indeaproape.

Printre ei se aflau medici, profesori, politicieni, studenti, cercetatori eminenti si copii, multi copii, de toate varstele, scolari, elevi de liceu chiar si bebelusi, imbarcati spre o binemeritata vacanta de vis.

Au disparut brusc familii intregi de cate 2,3 sau chiar patru copii, povesti de dragoste si vise, multe vise spulberate intr-un accident stupid.

Dintr-o data realizam cat de mica este de fapt lumea in care traim si ca razboiul nu inseamna numai imagini infioratoare pe care le vedem la televizor de pe alte parti de continente. Razboiul are mai multe fatete si pare sa se indrepte cu pasi repezi tot mai aproape de zona noastra de confort. In Ucraina, razboiul este condus de o mana de oameni incapabili si instabili care in nebunia lor si “din greseala”, au pus capat atator vieti fericite. Ne pare rau, dar am incurcat avioanele!

Acesti cowboy’s lunateci au lasat in urma parinti fara copii, case pustii, bunici fara nepoti, banci de scoala goale, iubite fara iubiti si multe jucarii, dureros de multe jucarii cazute din cerul albastru pe pamantul negru si noroios al Ucrainei.