Salutare.
Ne hotarasem de prin primavara ca a venit momentul unei schimbari. Simteam ca ne lipseste ceva, eram comfortabili, poate prea comfortabili, si viata obisnuita - munca, iesiri cu prieteni, concedii - parca devenise insuficienta, stiam ca avem mai mult de daruit lumii.
Mi-am luat sufletul in dinti si am plecat spre un ginecolog pentru diverse analize, pentru a ne asigura ca e totul ok inainte de a incerca sa-l aducem in lume pe bebe. Ca de fiecare data cand mergi la doctor, intotdeauna te gandesti la ce e mai rau - desi nu am avut probleme majore de sanatate vreodata, mintea mea imi spunea ca probabil am fost prea norocoasa si ca acum o sa-mi iau cea mai mare palma. Dar am scapat si de data asta, doamna doctor care m-a consultat mi-a zis ca e totul in regula - sa incep sa iau acid folic si sa-i dam bataie.
Ca observatie, faptul ca am avut placerea sa vorbesc numai cu doctori optimisti, care nu m-au trimis sa fac mai multe analize decat cele necesare, a fost lucrul care m-a linistit cel mai mult si m-a scapat de anxietatea de zi cu zi. Cu cat as fi luat mai multe medicamente si as fi facut mai multe analize, chiar daca teoretic faceam asta doar pentru preventie, cu atat as fi fost mai panicata si mai paranoica.
Dupa vreo luna de acid folic, am zis ca e momentul chiar sa trecem la treaba. Mi-am facut toate calculele legate de perioada, interval, cand si cum iar dupa vreo 10 zile de la conceptie a aparut si testul pozitiv, undeva la 5 dimineata (stiam ca trebuie facut testul dimineata, m-am trezit cu noaptea in cap dar nu mai puteam de nerabdare).
Inca vreo 2-3 teste pozitive dupa cateva zile mi-au confirmat ca e momentul sa-mi fac din nou programare la doctor. Prima ecografie, primul bob de bebe ma astepta.
Comentarii