Bebe era cam cu 2 saptamani mai mare decat varsta estimata, deci doctorul mi-a recomandat testul de toleranta la glucoza. M-a speriat putin cand mi-a spus ca, daca analizele indica un diabet gestational, sa nu astept urmatoarea vizita la el ci sa imi fac direct programare la diabetolog. Am citit tot ce puteam pe internet despre aceasta analiza, am citit alte jurnale si testimoniale ale altor mamici, cu bune si cu rele. Ma asteptam sa-mi fie rau, sa vomit, sa nu pot bea acea glucoza si sa fie nevoie sa repet testul. Dar cele mai mari emotii le aveam din cauza unui posibil rezultat care sa indice diabet.
M-am programat la prima ora la analiza, stiind ca urma sa stau acolo 3 ore fara sa pot manca/bea nimic. Cu primul test de glicemie, luat din sange din deget a jeun, eram oarecum obisnuita - am aparat acasa, m-am intepat de mai multe ori cu ace de acel tip. Am avut o glicemie sub limita maxima, deci am putut trece mai departe la analizele principale. Doamna asistenta mi-a dat glucoza in apa rece si a incercat sa ma linisteasca, spunandu-mi ca e doar ca un sirop. Si asa a fost, in mod normal probabil ca nu as fi avut nicio problema cu acea apa dulce... dar pe stomacul gol e destul de greu de baut. Dupa vreo jumatate de ora de stat pe scaun si asteptat urmatorul intepat, am inceput sa am niste ameteli - din ce in ce mai accentuate. M-am mutat pe pat, dar cu durerile de spate... greu de stat comod si acolo. Dupa inca vreo jumatate de ora parca parca mi-a mai trecut, dar cam toata ziua am ramas ametita. Multumiri doamnei asistenta, foarte draguta, care a mai venit din cand sa ma verifice, sa mai schimbe 2-3 vorbe cu mine si sa ma faca sa uit de ameteala.
Am stat cu emotii pana la primirea rezultatului - ma gandeam ca pentru ca mi-a fost putin rau... probabil ca totusi corpul meu nu a reactionat normal la glucoza. Dar rezultatele au fost in regula, mai aproape de limita minima decat cea maxima. Asadar, bebe e in continuare in siguranta - e mai grasun, dar e bine :)
Comentarii