Toscana - partea a 2-a

Primul loc in care ne-am oprit a fost Borgo a Mozzano. Este localitatea unde se afla un pod faimos, denumit, dupa cel ce vorbeste, fie "Ponte del Diavolo", fie "Ponte della Maddalena". Intr-o natiune profund religioasa era absolut incredibil ca o atractie turistica sa fie popularizata ca "del diavolo" - deci pe toate semnele turistice veti citi "Ponte della Maddalena". Este caracterizat de al treilea arc excentric, mult mai inalt, aproape circumflex, ce ii da un aspect iesit din comun.

Povestea din jurul sau e tipica, adica constructorul podului nu il putea termina, erau presati de timp. In concluzie a facut un pact cu diavolul, care i-a cerut in schimbul lucrarii gata a doua zi, primul suflet ce va trece podul. Constructorul, istet, face ca primul pe pod sa treaca un caine, facandu-i astfel in ciuda Satanei. Dateaza de prin secolul XIV.... si e impecabil. M-a frapat panta abrupta si nu m-am putut opri sa nu ma intreb cum convingeau caii sa o coboare.

Dupa ce ne-am urcat si fotografiat in sus si in jos pe "podul ciudat" cum ii zicea Patrick, am pornit-o spre Castelnuovo di Garfagnana, capitala provinciei. Prima atestare a comunei a fost prin anul 740.... nu ma opresc sa nu pun datele astea, mi se par fantastice. Pe vremea aceea noi, prin estul Europei se statea inca prin paduri si colibe.

Deoarece poetul Lodovico Ariosto a fost pentru catva timp guvernatorul provinciei gasim o gramada de mentiuni ale numelui sau. Mai trebuie sa mai spun ca intreaga regiune a fost in mod frecvent subiect de batalie intre Ducatele de Lucca, Modena si Signoria Florentei, trecand cam ca o pinge de ping pong, pe rand la fiecare. Este un orasel minunat, dominat de Rocca Ariostesca, sediul consiliului local, care este acum muzeu si galerie de arta.

Unii nu s-au putut abtine sa nu se semneze in cartea de oaspeti....

Si unii sa probeze.... :))

Impresionanta era expozitia de fotografii care prezentau localitatea distrusa in al doilea razboi mondial. De-a dreptul distrusa....

Ne-am oprit la o pauza de cafea si ciocolata la o cafenea mica....

Si apoi din nou pe stradutele minunate, spre Dom

Multumita Ralucai am mancat intr-o osterie minunata, cu mancare gatita in ziua aceea - in sensul ca nu exista meniu, ci chelnerita iti povestea ce e de mancare in ziua aceea si tu alegeai. NU am poze, din pacate... iarta-ma Carmen!!! dar trebuie sa ma credeti ca am mancat fantastic de bine (si sa mai zic ca nota de plata pentru 6 persoane a fost 43 de euro....???) 

Am plecat spre casa, urmand ca dupa-amiaza sa mergem in Barga.

La intrarea in Barga vezi inscriptia "Bandiera Arancione" si apoi "Uno dei piu belli borghi D'Italia" (unul dintre cele mai frumoase sate din Italia). Si chiar este.

Desi centrul istoric este mic si are niste stradute... cum sa le zic....? infinitezimal de stramte :))) ? se circula cu masinile. In mod cert doar ale localnicilor care chiar locuiesc acolo - nu pot crede ca vreun turist, indiferent cat de pierdut este, are curaj sa treaca pe acolo cu masina!

Domul din Barga este absolut impresionant. cum sa spun....? domina de la inaltime toata cetatea, fata este impresionanta si deosebit de austera. nu am reusit sa facem niste poze de buna calitate dar o cautare de Google imagini va dau o masura cat se poate de reala a ce este acolo. Interiorul este auster, cu putine picturi, dominat de alternanta de marmura de diferite culori. Pe treptele centrale, inspre banci, am observat blocuri de marmura, de origine certa pre-crestina - cu incrustatii reprezentand caini la vanatoare, o sirena (!!!!). Probabil multe dintre blocurile de marmura au fost luate (dupa un model vazut si prin multe alte locuri) din catacombe.

Statuia lui San Cristoforo din altar:

Am coborat apoi pe stradute, inguste, in panta, uzate in partea centrala de miliardele de pasi ce le-au batut

Multe scari, ca cea de mai sus, tin loc de scurtaturi. Obositi de mers, ne gandim sa ne oprim la o bere si un suc pentru copii. Si pasii - si semnele - ne indreapta spre un loc numit.... "Mordimi" - adica "musca-ma"! din pacate nu mai gasim locuri afara (seara, dupa ora 7.30, totul era rezervat... pana si intr-un satuc de 3000 de locuitori!), intram in localul extrem de frumos, aranjat intr-o casa, cu podele vechi, scartaitoare. La masa cerem ice tea pentru copii, baietii iau cate o bere, eu si sora-mea o sticla de vin de al casei. si doua platouri de aperitive... sa fie de rontaiala :)

care se fac 4 in scurt timp. si cum una dintre chelnerite trecea din bucatarie (aflata in spatele nostru) cu platouri pline.... am cerut si o tagliatta.... si o bistecca... si bineinteles desert, la gelateria artizanala de alaturi.