ANUNÈš IMPORTANT: Ne mutăm în casă nouă!
CITESTE AICI
3 februarie 2014....MAREA ZI A VENIT
a fost o noapte tare lunga, abia am inchis un ochi, momentul mult asteptat bate la usa...foarte matinali, la ora 7:00 am plecat spre spital. la ora 7:30 trebuie sa mergem in sala de operatie. am ajuns entuziasmati la spital, mi-am luat la revedere de la sot, insotita de o infirmiera am plecat spre sala de taiere:-) a mai durat aproximativ 1 ora pana la operatie. in acest timp am stat cumintica intr-o sala de asteptare si am facut cunostinta cu cei care au avut grija de mine in sala de operatie. am cotizat la fiecare cum se cuvine(nu a refuzat nimeni:-p), mi-a luat inima in dinti si am plecat sa-l aduc pe Rares pe lume. pana aici toate bune si frumoase, a fost asa cum mi-au povestit prietenele proaspete mamici. in fata usii de la sala de operatie Surpriza, ma astepta o doamna pe care nu o cunosteam, nu a venit sa se prezinte asa cum a facut toata lumea.A pus mana in usa sa nu pot intra si fara pic de rusine m-a intrebat daca ei nu-i dau nimic. Noroul meu ca mai aveam niste bani pregatiti in buzunarul de la halat. Am cotizat si m-a invitat in sala. M-am asezat pe masa de operatie si de aici s-a rupt firul. M-am trezit dupa cateva ore cu niste frisoane ingrozitoare, eram la reanimare. Totul se vedea in ceata, nu ma puteam concentra, auzeam doar niste voci care ma intrebau cum ma simt. Cu putin ajutor mi-am revenit si am inceput sa comunic cu asistentele. Stiu doar ca asa ametita cum eram primul lucru pe care l-am intrebat a fost "ce face bebe, cat cantareste?"(asta era dilema ramasa nerezolvata de la ultimul control). Puiul meu era ft bine, cantarea 3700gr si avea o lungime de 55 cm. Nu mai conta cum ma simteam eu, important era el acum. Au urmat 24 de ore in chinuri, nu ma puteam misca, aveam buzele mereu uscate(norocul meu ca imi cumparase sotul o cana cu pai, ca pentru bebelusi si puteam sa beau din ea fara sa ridic capul), ma durea ingrozitor burtica, contractiile erau foarte puternice...au trecut pana la urma si aceste ore si urma sa ma mute in salon. Ma gandeam cu groaza la ce ma asteapta, sa ma misc dupa atatea ore. Ajutata de o asistenta am reusit sa ma ridic la marginea patului. Toate se invarteau in jurul meu, m-am asezat intr-un carut pentru a-mi reveni. Am stat acolo mai bine de 5 minute, timp in care mi-am amintit ca in buzunarul de la halat mai am niste bani (sa-i dau infirmierei care ma muta) dar alta Surpriza si aici. In buzunarele mele batea vantul. Banii mi-au fost furati cat am stat eu in operatie. Nu trebuia sa ma mai mire nimic dupa ce am patit inainte de operatie...Am trecut si peste aceste neplaceri, am ajuns in salon unde au urmat 2 zile de chin, abia ma muteam misca, m-am fortat si m-am dus sa-mi vad puiul pt ca il stiam doar din poze. Aceasta incercare m-a costat scump.Cand am ajuns langa bebe, din cauza efortului, a inceput sa curga din mine. Nu va puteti imagina ce am facut acolo. S-au luat asistentele de mine dar le-am explicat ca nu mai puream sta, trebuia sa-mi vad puiul. Abia a treia zi dupa operatie am reusit sa imi adun puterile sa fac cunostinta cum trebuie cu ingerasul meu. Norocul nu a tinut nici de data astacu mine. Puiul meu a facut o alergie si a fost mutat la terapie intensiva. Nimeni nu ne spunea nimic, ca nu se stie cauza dar ne-am interesat mai bine si a luat ceva din spital. Si acum este acolo, fac naveta la fiecare 3 ore de la etajul 1 la etajul 4 sa-i dau sa pape. Arata mult mai bine si este posibil sa mi-l dea in salon cu mine, dar pentru asta trebuie sa mai cotizez un pic...Daca era bine acum puteam sa fim acasa la noi cumintei dar din cauza incompetentei unora mai avem de stat aproape o saptamana in spital sa-i faca tratament ingerasului meu...
Comentarii