Ecografie 36 saptamani

  Aseara la ora 16 am avut programare la ecograf, asa ca vin cu vesti proaspete. Dupa o asteptare de 30 minute, am reusit sa intru la d-na doctor. Am aflat ca ai mai crescut putin gogoshica mea, deja ai 2,835 kg, esti rotunjoara si foarte sanatoasa. Ti-ai mentinut pozitia de data trecuta, tot cu capusorul in jos, putin cam inghesuita ce-i drept. Am intrebat daca se poate sti data in care o voi cunoaste si ni s-a dat un termen de 3 saptamani (cu o mica marja de eroare). Mi-as dori sa mai stai in burtica macar pana pe 14 februarie, ziua in care s-au hotarat finii nostri sa boteze baietelul lor. Mi-as dori tare mult sa pot sa particip in calitate de nasica. La inceput s-au gandit la data de 21 feb, insa am vb si am hotarat sa ne grabim cu o saptamana, ca nu cumva sa nasc eu si sa nu putem participa. Acum cum o vrea Dumnezeu, ma voi ruga in fiecare seara sa aranjeze lucrurile astfel incat toata lumea sa fie multumita.

Dar sa revenim la subiectul nostru: i-am spus d-nei doctor ca m-am hotarat sa raman la ideea de nastere naturala, iar raspunsul ei m-a cam uimit. Mi-a spus: ''Asa sunteti voi toate, foarte curajoase. Asta pana se declanseaza travaliul, apoi tipati in gura mare ca vreti cezariana.'' Va spun sincer ca m-au cam speriat aceste cuvinte iar azi noapte mi-au tot rasunat in cap, alungandu-mi somnul. Ma gandesc ca poate nu am luat cea mai buna decizie, avand in vedere ca nu cunosc pe nimeni in spital, nu stiu pe mainile cui voi ajunge, iar d-na doctor nu va fi prezenta. Doar in cazul cezarienei asista. Sunt cam nelinistita, insa nu as vrea sa trec printr-o operatie, atata timp cat nu sunt probleme. Daca o sa regret alegerea facuta, imi asum... sper doar ca cea mica sa fie bine, in rest nu mai conteaza. In ziua de azi toate viitoarele mamici prefera cezariana. Si nu ma refer la cele care sunt nevoite sa apeleze la aceasta varianta din motive de sanatate. Ma refer la cele care aleg cezariana din comoditate, din frica de nasterea naturala, sa nu cumva sa sufere, sa nu aiba parte de epiziotomie (ca apoi sa nu cumva sa nu le mai fie pe plac sotilor in ceea ce priveste partea intima) etc. Eu consider ca este o experienta, si ca orice femeie care este binecuvantata cu o sarcina, ar trebui sa traiasca aceasta poveste pana la capat, fara prea multe ''interventii'' medicale. E un lucru lasat de la Dumnezeu, de ce sa-l schimbam noi? Poate ca gresesc nestiind ce inseamna cu adevarat aceasta experienta, insa cu siguranta este o dovada de curaj, iar eu consider ca acele femei care au ales varianta unei nasteri vaginale, sunt demne de respect. Trecand peste o astfel de experienta, cu siguranta orice provocare a vietii pare mult mai usoara. Mi-as dori sa pot trece cu bine peste acel moment, sa impart cu voi experienta mea si sa va transmit din curajul meu. Hai ca deja am discutat prea mult despre acest subiect. Mi-as dori sa aflu si parerea voastra, a celor care aveti deja bebei, si chiar a celor care sunt in asteptarea lor.

O zi frumoasa va doresc !!!!!!!!!