Bine v-am gasit !!!!!!!!!

  Buna, m-am gandit sa tin un jurnal de sarcina, deoarece aceasta experienta inedita o vreau ca pe o amintire placuta. Imi imaginez peste ceva timp, citind aceste randuri impreuna cu puiul meu mult asteptat.

In ziua de 2 iulie 2014 mi-am facut un test de sarcina. Mare mi-a fost mirarea sa vad ca este pozitiv. Nu-mi venea a crede, avand in vedere ca am mai trecut prin experienta asta de nenumarate ori, dar fara succes. In acel moment am luat telefonul si i-am trimis un mesaj sotului meu, care era la servici. In maxim un sfert de ora era acasa cu un zambet larg pe fata si gata sa ma imbratiseze. Singura lui scuza a fost: '' Am vrut sa-ti iau flori, dar era inchis la chioscul de pe colt''. Adevarul e ca nici un buchet de flori nu s-ar fi comparat cu fericirea ce i se citea pe fata.

Asteptam acest moment de cel putin 2 ani, si deja ne cam pierdusem speranta. Eu aveam totusi o unda de indoiala si am hotarat ca a doua zi sa mai fac un test pentru a fi sigura. A doua zi dimineata m-am trezit cu o nevoie urgenta de a urina. Dar am zis sa trag repede o fuga la farmacie sa cumpar al doilea test. Nu vreti sa stiti cat de rapida am fost avand in vedere ca simteam ca mi se sparge vezica. Stiam ca prima urina de dimineata este cea mai concludenta si am vrut sa fac totul ca la carte. Avand in vedere ca primul test era dintre cele mai ieftine care se gasesc in farmacii, de data asta am luat unul mai scump de la alta firma. Am urmat instructiunile intocmai, iar cele 5 minute de asteptare au durat parca o vesnicie. Am dat fuga la baie sa vad rezultatul, si ce sa vezi? din nou 2 liniute. Nu stiam daca e cazul sa rad sau sa plang de fericire. Urmatorul gand a fost ca trebuie neaparat sa merg la un ecograf pentru o a 3-a confirmare. Parca eram Toma Necredinciosul....

Auzisem ca cel mai bun ginecolog ar fi dr. Timofei, asa ca am facut rost de numarul ei de la o cunostinta si am sunat. Eram f incantata. Asta pana cand am auzit la capatul celalalt al firului: ''Luna asta dr Timofei este f ocupata. Reveniti de pe 1 august pentru programare.'' Acest raspuns sec m-a cam dezamagit, insa fara sa stiu, norocul urma sa fie de partea mea.

Am anuntat toti cunoscutii de vestea cea mare, iar fina mea care era si ea insarcinata in aprox o luna mi-a spus ca ar fi bine sa merg personal la acel cabinet pentru o programare mai devreme. Asta am si facut.Era 7 iulie 2014. Am ajuns in fata ghiseului si fara prea multe sperante m-am adresat doamnei de acolo. Cand mi-a zis ca ma poate programa fara probleme pentru acea dupa-amiaza deoarece o pacienta isi anulase programarea, nu-mi venea a crede. Am fost in acea dupa-amiaza si cand mi s-a confirmat sarcina de catre dr ginecolog de-abia atunci am fost sigura 100% ca ceea ce se intampla este real. Cand am vazut pe ecran acea inimioara care se zbatea in interiorul meu, m-am abtinut f tare sa nu-mi dea lacrimile.Era o emotie pe care nu o mai traisem pana atunci. Gandul ca in interiorul meu era o viata m-a facut sa ma simt speciala. Mi-a spus ca este o sarcina normala in jur de 7 saptamani, fara probleme, si mi-a dat sa fac un set de analize la sange. In fata cabinetului ma astepta sotul meu cu vesti bune, pe care i le-am impartasit imediat.