ANUNȚ IMPORTANT: Ne mutăm în casă nouă!
CITESTE AICI
Incarcat in Test de sarcina pozitiv - # ##început #primasarcina #veste ##5saptamani
297 vizualizariE joi, 10 martie, dimineața, la 6:50 ajung la mama la cafea. După câteva zile, poate mai bine de o săptămână, în care abia am mâncat și aveam grețuri cu finalizare, simt că începe să mi se facă foarte foame. Renunț la cafea, nu îmi place deloc gustul ei(probabil a schimbat cafeaua pe care o bea de obicei) și mănânc ce găsesc prin frigider. Accidental deschid calendarul de menstruație de pe telefon. Aparent, din nou am o întârziere de 2 săptămâni. În noiembrie a mai întârziat 3 săptămâni, la fel ca și acum, am avut grețuri și abia reușeam să mănânc fără să vărs. Atunci am făcut 2 teste de sarcină, negative ambele. Deși nu era planuit bebe, faptul că testele au fost negative m-a făcut să plâng. Îmi doream să fie pozitive. Atunci a fost momentul în care mi-am dat seama cât de mult îmi doresc un copil. Amândoi ne doream să devenim părinți.
Nu am dat buzna în farmacie după un test de sarcină deși aveam un sentiment ciudat. Nu eram pregătită să mai văd un test negativ așa repede. Am lăsat să treacă weekendul și abia luni seara, înainte de ora de aerobic, am intrat la o farmacie și mi-am luat un test de sarcină. A fost cea mai lungă și grea oră. Primele 15 minute m-au epuizat. Sala se învârtea cu mine. Îmi venea să vărs. Vedeam steluțe. Ultima jumatate de oră am stat întinsă pe saltea și mă uitam la tavan. Așa obosită și extenuată nu am mai fost.
Marți, 15 martie, în jur de ora 7 m-am hotărât să fac testul de sarcină. Simțeam că inima o să îmi sară din piept. Mâinile încep să îmi tremure. Respir greu. După un minut, apar cele 2 liniuțe roșii. Corpul meu s-a relaxat instant. Nimic altceva nu mai conteaza. Urmează cea mai cea călătorie. O nouă inimă crește, un univers întreg se formează celulă cu celulă.
”E pozitiv” e tot ce am putut să spun. El s-a uitat la mine și tot ce a spus a fost că trebuie să avem grijă de el. Au urmat câteva minute de liniște în care m-a ținut în brațe. Părea ireal.
”Ar trebui să ne anunțăm părinții” a spus el.
”Ar trebui” i-am răspuns. Nici nu știam cum să le zic. Prea mare surpriza nu va fii, de câteva luni tot pomenesc de bebe și le spun că abia aștept să am un bebelin sau o bebelină.
Comentarii