Testul pozitiv dupa diagnostic de infertilitate (endometrioza)

Dorinta mea si a sotului meu de a avea un copil a devenit tot mai mare in ultimii ani, dar rezultatul pozitiv a tot intarziat sa apara din cauza unui diagnostic serios: endometrioza. Au trecut ani la rand de asteptari, nelinistit si dezamagiri. Intr-un final, am decis sa apelam la un specialist in infertilitate care ne-a recomandam sa incercam niste proceduri de reproducere umana asistata. Anul trecut, am inceput tratamentul de inseminare si procedura propriu-zisa. 

Am facut o incercare fara rezultat, a doua incercare fara rezultat si sperantele noastre scadeau pe zi ce trece. Nopti pline de stres pana la asteptarea urmatorului beta si speranta unui rezultat pozitiv. Bucuria noastra a fost imensa cand, dupa a treia inseminare, am vazut primul beta pozitiv din viata noastra. Nu ne mai incapeam in piele de fericire. Toata bucuria noastra s-a naruit intr-o secunda cand, la controlul de 8 saptamani, medicul m-a anuntat ca embrionul s-a oprit din evolutie din cauza unor anomalii genetice. 

A urmat o perioada groaznica, cu un avort medicamentos pe care nu imi doresc vreodata sa il repet (si nu ii doresc nici nimanui, de altfel) si multa, multa durere. 

Ideea de embrion cu anomalii genetice m-a speriat asa de tare incat am decis sa ma operez de endometrioza (mi se recomandase si anterior, dar am refuzat de frica). Asadar, mi-am luat inima in dinti si am facut-o. M-am programat repede la operatie si, dupa doua saptamani, eram deja si operata.  

Dupa perioada de recuperare, am discutat din nou cu medicul ginecolog si am stabilit ca urma sa mai facem o incercare, un FIV, avand in vedere ca procedurile anterioare esuasera si imi pierdusem speranta de a mai incerca natural. 

Asadar, discutasem cu medicul, stabilisem si planul de tratament si, dupa sarbatorile de iarna, urma sa incepem tratamentul de stimulare si procedura de FIV. Craciunul s-a apropiat si am simtit ca urmeaza urmatoarea menstruatie (crampe, dureri, simptome specifice endometriozei, am zis eu). Mi-am cumparat antiinflamatoarele si am asteptat mestruatia sa vina. Au trecut cateva zile si ea tot intarzia sa apara. Pentru un moment, mi-a trecut prin minte sa fac un test de sarcina, dar m-am oprit pentru ca nu mai voiam sa experimentez o alta dezamagire. 

Vazand ca tot intarzie, mi-am facut curaj si am cumparat un test de sarcina ultrasensibil, fiind aproape sigura ca o sa iasa negativ din nou. Mare mi-a fost socul cand am vazut, pentru prima data in viata, doua liniute roz (cele mai frumoase liniute din viata mea). S-a intamplat minunea!!! Cu ajutorul lui Dumnezeu, am reusit sa raman insarcinata natural, cand imi pierdusem orice speranta si fix cu o luna inainte de a incepe tratamentul pentru fiv. 

Inca am momente cand ma gandesc si nu pot sa cred ca s-a intamplat minunea asta. In prezent, sunt insarcinata in 5 luni, cu o fetita mult dorita si minunata, pe care o asteptam cu nerabdare.