-
Iată ca momentul mult așteptat a sosit. În urmă cu o săptămână am fost la ultimul control. Bebe nu era întors, era cu capul în sus, iar împreună cu doamna doctor am programat operația de cezariană.
Miercuri, 24.04.2024.
Am plecat de acasă cu inima cat un purice și frântă, deoarece prima mea dragoste a rămas acasă și știam ca nu am să îl mai văd pentru câteva zile.
O grămadă de sentimente și gânduri mă apăsau, însă trebuia să fiu încrezătoare pentru puiul de om ce urma să vină pe lume.
Am ajuns la spital, în câteva minute mi s-a făcut internarea, iar apoi a început pregătirea pentru operație. Mi s-au administrat niște perfuzii și mi-au luat analize de sange. La scurt timp am plecat spre sala de operații cu mari emoții, dar în același timp cu Dumnezeu în gând.
Mi s-a administrat rahianestezia și operația a început. Având în vedere ca știam la ce să mă aștept, fiind și a doua cezariană, mă așteptam să fie mai ușor. Însă nu prea a fost. Am simțit o presiune mare pe burtă în tot acel timp. Simțeam ca nu se mai termină. Pentru câteva minute când mi-am auzit puiul plângând, parcă am uitat de tot și de toate, însă pe el l au dus pe secția de neonatologie înainte ca operația să se încheie, iar starea mea de panică parcă m-a cuprins din nou. Număram secundele și mă tot gândeam când se va încheia operația, deoarece aveam impresia ca burta mi se desprinde de către corp în tot acel timp. Însă Dumnezeu m-a ajutat și am scăpat, am fost adusă în salon și la scurt timp mi-a fost adus și bebelușul, iar toate gândurile au pierit.
Din păcate starea mea post operatorie nu a fost foarte bună. Am avut grețuri și stări de rău, am vomat mult.
Abia după cele 6 ore de la anestezie, când a trebuit să mă ridic am început să mă simt mai bine. Recuperarea a fost puțin mai ușoară față de prima dată. În seara operației deja mă plimbam singură prin salon. Mă bucur ca am reușit să trec peste toate greutățile și ca puiul meu de om e sănătos. Aventura noastră de abia acum începe!
Comentarii