-
Oricât de mult ți-ai dori să rămâi sau nu însărcinată, din punctul meu de vedere, aflarea minunatei vești este întotdeauna un șoc mai mare sau mai mic, în funcție de situație.
Mereu m-am închipuit a fi o mamă tânără. Psihic, credeam că dacă s-ar întâmpla minunea aceasta aș fi foarte pregătită. Așa gândeam până să trec prin anumite stări care să mă ducă cu gândul serios că ar fi vorba cu adevărat despre o sarcină. Ei bine..... nu e așa deloc!
Menstruația întârzia să apară însă nu era un mare semnal de alarmă pentru mine pentru că se întâmpla foarte, foarte rar să își facă apariția la data la care preconiza calendarul aplicației de monitorizare a menstruației. Sensibilitatea la mirosuri o aveam dintotdeauna însă acum era mai puternică. Ce m-a dus pe mine în punctul de a efectua primul test de sarcină din viața mea au fost durerile de nedescris ale sânilor și amețelile urmate chiar de leșin. Da, este timpul pentru un test de sarcină.
Imediat după ce am terminat examenul la facultate, am dat fuguța la farmacie și am cerut un test de sarcină. A fost unul oarecare, simplu și ieftin. Ajung acasă, urmez pașii și îl întorc rapid cu fața în jos. Tremur toată, mă uit în oglindă speriată și încep sa zâmbesc. Dintr-o dată vine gândul "Ce vor spune ai mei?!" Zâmbetul îmi piere și încep să plâng. Mă copleșesc toate emoțiile, abia mai stau în picioare dar deși trecuseră mai bine de 10 minute, eu nu aveam curajul să îl întorc să văd rezultatul. Mă spăl pe față, îmi spun că orice ar fi, eu îmi asum și va fi totul bine. Întorc testul....POZITIV. În a doua secunda mă năvălește sângele pe nas într-un mod cum nu am pățit niciodată. Speriată, cu o mână strângeam de nas iar cu cealaltă îndesam testul de sarcina și instrucțiunile în geantă. Mă întind în pat pentru 45 de minute , timp în care de fiecare dată când încercam să mă ridic, sângele curgea din ce în ce mai tare. În momentele de liniște din pat, în mintea mea era o harababură. Eram fericită pentru minunea din pântecele mele dar în același timp, îngrijorată pentru ce avea să urmeze în legătură cu ai mei. 5 minute plângeam, după care 10 râdeam și ma vizionam cu bebe în brațe. Bineînțeles că am făcut încă un test, unul cu o certitudine mai mare, deși eu eram deja sigură că va fi pozitiv de dinainte să îl fac pe primul.
A fost un șoc pe care nu pot să îl descriu să poată fi înțeles, însă este cel mai frumos șoc din viața mea!
Comentarii