Buna seara, mamici. Ieri am nascut si voiam sa va povestesc cum a decurs a treia mea nastere. Pt ca ceilalti copii au venit pe lume la 40s6 zile si 41s 3 zile, ma asteptam ca si bebe 3 sa vina tarzior, speram in sufletul meu sa nu. Chiar pe 25 februarie a fost dpnul meu. La ora 1:40 am, m-au apucat niste contractii. De o vreme, ma tot apucau seara destul de regulate, dar dupa 40 minute dispareau asa ca nu le luam in seama. Aceste contractii erau mai intense insa, asa ca am stiut ca nu mai e doar o pregatire. Dupa vreo ora, l-am anuntat pe sotul meu care se uita la niste filme. Durere foarte ok, suportabila, ca niste crampe menstruale. Celelalte 2 nasteri le-am avut vaginal cu epidurala, epiziotomie, la Medlife Brasov. Acum, am vrut sa merg sa nasc la maternitatea Brasov. Insa, am stiut ca desi teoretic se ofera epidurala, la nasterile vaginale rar se fac cu adevarat. Prin urmare, in ultimele saptamani m-am pregatit psihic de o nastere vaginala fara anestezie. Pregatit e mult spus, m-am obisnuit cu ideea mai mult. Nu stiam daca voi reusi sincer, am spus sa vad ce se alege de mine si ca sigur nu ma lasa Dumnezeu la greu, mai ales ca totusi corpul meu a mai avut 2 nasteri vaginale, asa ca nu ar fi trebuit sa fie o problema. Ideea e ca am inceput sa cronometrez contractiile, care s-au mentinut de la inceput cu un anumit tipar, intensitatea fiind diferita: la 3.5 minute, contractii de 30-40 secunde. L-am trimis pe sot la somn, spunandu-i sa se odihneasca ca il anunt eu cand sa mergem spre spital. Am pregatit de indata bagajul, tot. Si am asteptat. Pe la 3 si putin, intensitatea era mai mare. Atentie! Nu era propriuzis durere, ci o intensitate aparte. Mental am acceptat ca am nevoie de ele ca sa nasc si ca ma voi descurca. Am stat pe wc, intinsa, in 4 labe. Pana la urma m-am pus si eu in intuneric langa sot si copii la motaiala, stiind ca ma asteapta o zi lunga, nestiind cand o sa nasc. Chiar am reusit sa motai, iar undeva la ora 5 dimineata, m-am trezit intr-o contractie destul de inconfortabila. Aia era ce asteptam. M-am ridicat si m-am plimbat prin casa, am asteptat inca cateva contractii. Pe la 5:30 am simtit ca devin mai putin suportabile. Asa ca l-am trezit pe sot, si am plecat spre spital. Ca un facut, mama mea a ramas peste noapte la noi ca sa termine de fiert niste sarmale. Asa ca am anuntat-o ca ma duc sa nasc si sa stea cu copiii care oricum dormeau. Ma durea inima ca plec asa fara sa le spun nimic, dar nu am avut de ales. Jos la masina, am inceput sa vomit. Apa ce consumasem si o bucatica de banana. Asta dupa contractii care erau la fel de intense. Suportabile, dar na. Pareau mai prelungi de acum. Ne-am urcat repede in masina si am plecat. Am sperat ca in momentul in care ajung, sa fiu dilatata cat mai mult. Am ajuns la maternitate in jur de 6 fara ceva. Cred ca cel mai mare minus al maternitatii sunt femeile de la intrare, majoritatea dintre ele. Pe langa faptul ca vorbeau cu spatele la mine si nu intelegeam ce zic, incepusera sa vorbeasca peste doctorita care venise sa ma controleze, si cu un ton agresiv de rautate gratuita fara nicio justificare.... Deci la receptie bunul simt se mai afla prin cate vreuna, dar depinde pe care o nimeresti. E una batrana rea tare de gura. Cainele ce latra si nu musca. A venit o doctorita si m-a controlat. Dilatatie 7-8 cm, fara membrane rupte. Urmeaza sa nasc. Eram fericita si panicata in acelasi timp. M-am pregatit si am pornit sus spre salile de nastere. Sigur ca ora 6 dimineata nu e cea mai prielnica, toti erau obositi dupa ture lungi de noapte, insa nici eu nu imi propusesem indeosebi sa nasc atunci, asa ca na. Trebuia sa o scoatem cumva la capat cu bine. Sus am nimerit o moasa minunata. Majoritatea moaselor sunt asa. Care a avut rabdare cu mine pana am ajuns in sala de nasteri. Revin si cu partea a2a curand, tre sa mai stau cu bebe:)
Comentarii