Al treilea trimestru

Al treilea trimestru a debutat treptat si pot spune ca nu l-am resimtit atat de greu pe cat ma asteptam sa il resimt. Poate a fost si din cauza nelinistii pe care mi-au creat-o doctorii referitoare la faptul ca fetita este mai mica si ca am stat mereu in alerta ca va fi nevoie sa scoatem fetita din mediul intrauterin mai repede. Oboseala celui de-al treilea trimestru a venit pana la urma, iar momentele de energie au scazut treptat. Intre timp a mai aparut inca un stresor, dupa ce am cumparat apartamentul fara sa ne dorim neaparat a trebuit sa facem cateva ajustari care s-au transformat intr-o mini renovare care parea sa nu ajunga odata la final. In situatia in care stiam ca e posibil sa nasc oricand, nu eram deloc confortabila ca acest copilas nu va veni in casa lui, in curatenie, cu lucrusoarele aranjate, intr-un loc in care si noi in primul rand sa fim acomodati. Sotul meu impreuna cu parintii nostri au tras tare ca sa termine apartamentul si sa reusim sa ne mutam. Din pacate, toate economiile noastre erau pe final si nu ne permiteam o echipa care sa munceasca si una care sa faca curatenie, asa ca am fost pe cont propriu. Eu nu aveam voie sa fac nimic la apartament si acest lucru ma faceam sa la simt extrem de inutila. Sunt o persoana obisnuita sa le faca pe toate, independenta si sa nu stea dupa nimeni. A fost greu la nivel psihic sa ma impac cu acest lucru, insa pentru binele bebelinei am acceptat ca rolul meu in acest punct e doar sa am grija ca acest copilas sta cat mai mult in burtica, sanatos. In final am reusit sa ne mutam si sa ne linistim cu totul. Fetita crestea, apartamentul era ok si sarcina avansa. Am ajuns in saptamana 37 si peste greutatea de 2500 gr si m-am linistit extrem de tare. La 37 de saptamani si o zi am avut parte de debutul unui travaliu care s-a dovedit a fi fals. In aceeasi zi aveam programare la doctor si mi s-a spus ca 90% sunt sanse sa imi porneasca travaliul in urmatoarele 24 de ore, eram deja dilatata 1-2 cm. Am fost extrem de surprinsa, nu m-am asteptat la acest lucru, mai ales ca in ultimele luni mi s-a tot spus ca va trebui sa scoatem fata cel mai probabil prin cezariana. Am mers acasa si am asteptat, si iar am asteptat, si a trecut o saptamana si travaliul nu a pornit. Am mers din nou la control, mi-a fost verificat colul si am simtit o durere extrem de puternica care m-a dat putin peste cap. Aparent colul era in continuare scurtat, eram dilatata la fel, dar colul nu mai era chiar atat de permeabil. Intre timp pierdusel si dopul gelatinos. A ramas sa revin la control peste 5 zile. Eu stateam si asteptam travaliul si ce sa vezi, nu a venit travaliul, ci o minunatie de COVID. Uite asa, la fel ca la inceputul sarcinii, la final am reusit sa ma imbolnavesc strasnic, dar din fericire covidul meu s-a manifestat ca o raceala puternica, fara febra. Mi-am luat covidul la purtator si am mers la consultul de dupa 5 zile, aveam 38 de saptamani si 4 zile. M-am bucurat enorm sa aflu ca fetita era foarte bine si mai mult de atat, avea deja 3170 gr. O eliberare mai mare decat aceasta nu exista. Atat stres ca voi naste un copil prematur care va avea nevoie de incubator, eventuale saptamani in spital, masti de oxigen si probleme pe viata, sa aflu ca fetita mea are peste 3 kg si ca e bine a fost cea mai mare bucurie din viata. Medicul mi-a spus ca cel mai probabil nu voi reusi sa duc sarcina pana la 36 de saptamani, iata-ma ajunsa la 39 si niciun semn de travaliu inca. Acum astept sa treaca covidul si sa decida acest copilas extrem de dorit cand va veni. Si am toate sansele sa nasc natural un copil sanatos. Psihicul si credinta in Dumnezeu conteaza extrem de mult in orice proces din viata, mai ales in sarcina. Am ascultat sfaturile medicilor, insa am actionat si eu separat, am stiut ce imi doresc, am verbalizat, m-am rugat, am fost sigura ca lucrurile se vor intampla asa cum trebuie. Aveti incredere in voi si in cel de sus si lucrurile se vor intampla asa cum trebuie sa se intample si bine.