-
Întotdeauna am crezut, cu o mare bucată din inima mea ca nu voi putea rămâne însărcinată. De ce? Pentru ca acesta a fost inițial si ,,destinul” mamei mele. Eu fiind minunea după ani de încercări si tratamente.
Alaturi de iubitul meu, după multe gânduri si intrebari am stabilit ca, poate, am putea încerca. In fata noastră se întrezărea un drum lung si anevoios… sau cel puțin asa îl vedeam eu.
Prima luna, prima noastră încercare de ne transforma viața.
E clar, îngrijorările mele referitoare la greutatea cu care as putea rămâne însărcinată au fost mari. Atât de mari încât după 5 zile am mers sa îmi dozez HCG-ul (normal ca rezultatul a fost negativ) si bineînțeles ca am plâns si mi-am spus in sinea mea: ,,Știam eu! Am știut ca nu voi putea rămâne însărcinată asa ușor!”
Nu mi-am pierdut însă speranța. Am făcut teste de sarcina zilnic, pana când… o liniuța fina si timida a început sa apăra. Nu știu nici acum cum am reușit sa îmi stăpânesc emoțiile pana la următorul test… si tot asa pana la următoarea zi, pana la următoarea liniuța mai închisă la culoare… liniuța care sa îmi ofere siguranța ca: ,,Da, ești însărcinată!”
Ce am învățat din asta? Ca răbdarea si încrederea sunt o puteți magice!
Iată-ma aici, azi, acum, cu o minune mica in burtica!
Comentarii