Povesti din spital

Doresc sa impartasesc si eu experienta sarcinii! ❤ Toata perioada sarcinii am incercat sa fiu cat mai activa pentru a putea naste natural, insa surpriza a fost cand am trecut de 40 de saptamani iar bebe nu voia deloc sa coboare, la eco avea 3,5kg, eu fiind mica de statura, asa ca am luat decizia de a ma interna pentru a face cezariana. M-am internat miercuri dimineata pentru a trece de procedura de testare pt covid, urmand ca joi dimineata sa fac operatia. Seara am primit mesaj ca rezultatul testului a fost negativ asa ca a fost o usurare pt mine. In seara aceea am avut si primele 2 contractii si deja aveam speranta ca poate nasc natural! Insa mi s-a spus ca mai dureaza asa ca am facut si 2ecografii si bebe era la fel, foarte sus, iar eu nu aveam dilatatie deloc, deci am ramas la cezariana din nou.. In dimineata de joi am trecut prin toate procedurile din spital urmand sa semnez foile. Surpriza a fost cand am aflat ca voi fi constienta si ca voi avea amortita doar jumatate din corp(eu pana in acel moment credeam ca voi dormi de tot😂😅. Asta inseamna sa nu te informezi) dar nu am avut timp sa ma panichez pentru ca a fost totul pe repede inainte si m-am si trezit pe masa de operatie😂 la 10.00 s-a nascut Anais Ștefania😍😍 mi-au aratat-o si era minunata! 🥰🥰 M-au adus in salon la Ati pt recuperare si atunci a fost surpriza urata.. nu voi putea avea contact cu fetita pt ca spitalul avusese un focar de covid si voiau sa fie precauti inca un timp😳😳 M-am resemnat gandindu-ma ca nu as fi vrut sa ia contact cu toate persoanele de acolo si sa risc sa ia covid.. Vineri m-au adus in salonul normal, am inceput sa merg la sectia de copii pt a vedea fetita, insa...nu aveam voie sa o vad decat de dupa usa😭 fara sa o ating..de alaptat nici atat.... imi spuneam numele iar o asistenta aducea fata 10 secunde timp in care incercam sa o privesc cat mai mult dar si sa ii fac poza pt a avea la ce sa ma uit restul zilei! Revenind in salon am inceput sa fac masaj la sani pentru a veni laptele...sambata mi-a adus si sotul pompa si nu ma mai chinuiam atat de mult) Insa imi era ciuda ca aruncam tot colostrul in chiuveta) Eram 4 fete in salon si ne indemnam una pe alta(noaptea care se trezea prima le trezea si pe celelalte si pompam toate). Trece weekendul(cand nu se faceau externari) si vine ziua de luni. Totul era bine si cu mine si cu fetita, asa ca mi s-a spus ca vom pleca in ziua aceea. Dar...au fost facute niste reclamatii din partea unei fete cu privire la sectia de neonatologie, sunat manager, galagie si cearta pe acolo asa ca luni nu s-au mai facut externari😧 Marti m-au chemat pentru a-mi face fisa de externare, ca primisera acordul si de la copii. Am facut bagajul, m-am pregatit, am chemat sotul sa vina dupa mine(facea o ora jumate pe drum numai dus), mi s-a facut fisa de externare si am inceput sa astept..si tot asteptam pana vine o asistenta si spune "mamica Iacob? Aa dar nu mai pleci azi, nu ti s-a spus?" 😱 fetita nu o vazusem decat 2 minute adunate, fara sa o ating..sotul era ajuns..eu pregatita sa tin in brate fata..asa ca in momentul ala mi s-a dus tot calmul si am inceput sa plang mult.. am iesit in curtea spitalului insa nu am putut sa stau cu sotul decat la distanta si cu masca pe fata..pentru a nu lua contact cu el. Am stat cateva minute si apoi a plecat.. Fisa mea de externare a fost rupta in fata mea si am mai stat si miercuri seara..explicatia a fost ca fetitei i se gasise ceva la ochisor si asteapta rezultatul analizelor. Vine si ziua de miercuri.. m-au anuntat ca eu sunt gata de externare, insa rezultatul analizei nu este gata si ca urmeaza sa fie abia joi sau vineri dimineata, si daca vreau sa plec pot face o cerere pe propria raspundere ca sa plec cu fata. Ceea ce am si facut, urmand ca sa sun eu pentru a afla rezultatul(care apropo a iesit negativ😊) Am chemat iar sotul, iar bagaj si asteptat pe holul spitalului ca pana la urma sa ni se faca fisele la amandoua! Vine momentul cand aduce bebele, o schimba de fata cu mine si apoi i-o da sotului in brate! ❤❤ chiar daca nu o atinsesem eu pana atunci, era ca si cum era in brate la mine!! Ne-am urcat apoi in masina, am tinut-o si eu putin si apoi am incercat sa o asez in scoica, dar surpriza din nou....incepe sa planga foarteeee tare 😂 eu ma uitam la sot, sotul la mine si il intreb "oare ii e foame?"😂 toata saptamana in spital primise lapte praf. Cumparasem si noi o cutie si o aveam in masina pt a avea in casa..dar mai aveam o ora si jumatate pana acasa🥺 plus opriri pentru a o scoate din scoica. Sincer, nu aveam nici o speranta in momentul acela insa am asezat-o la san.. in nici 5 secunde a inceput sa se auda cum suge si acela a fost momentul cand am uitat de tot ce inseamna spital! 🥰🥰 a fost minunat si de atunci alaptez exclusiv, iar cutia de lapte praf nu a fost niciodata desfacuta si nici nu va fi😂 norocul a fost cu sora mea care mi-a trimis muuulte articole si filmulete cu atasarea corecta la san, cu metode de masaj, de pompat si de multe altele ❤ daca nu erai tu, Oana Năstase (care m-ai si informat de grup) nu lua fetita 500 de grame din prima saptamana in care ajunsese acasa, cu laptele meu😍 Au urmat multe treziri, multe tricouri udate, masaje pentru a detensiona sanii, perle de lapte, lecitina, tampoane pt sani, sutiene schimbate, curs lapte dintr-un san atunci cand sugea din celalalt, insa nu regret nimic! ❤❤❤ Ps: informati-va si ascultati de cei care va vor binele😍 urmariti filmulete cu atasarea corecta pentru ca este cea mai importanta! (Luati-va o sora ca a mea❤ chiar daca parea ca ma innebuneste cu atatea informatii, nu as fi reusit fara ele) In pozele de sus este Anais la spital, cand o vedeam doar in bratele asistentei pt cateva secunde😔 colostrul pe care il aruncam pt ca nu aveam unde sa il depozitez.. In prima poza de jos suntem noi doua in masina, in curtea spitalului dupa ce o alaptasem pt prima oara si o tineam sa scoata aerul 🥰🥰 iar ultima poza este minunea mea care ma face fericita in fiecare zi❤