ANUNȚ IMPORTANT: Ne mutăm în casă nouă!
CITESTE AICI
In urma cu cateva zile am constientizat ca eu nici macar nu realizam ca urmeaza sa am un copil. Sigur ca am fost foarte fericita atunci cand am aflat, este un copil dorit, dar imediat dupa primirea vestii au inceput sa incolteasca grijile in sufletul meu, gandul ca s-ar putea intampla ceva rau. Am transformat saptamanile de sarcina in saptamani pline de anxietate, in intervale de timp intre controale sau asteptari cu norduri in gat pana la primirea oricarui rezultat al vreunei analize. Am incercat sa trec peste simtome, sa fac fata la locul de munca, sa indeplinesc sarcinile de acasa si sa astept. Mi-am dat silinta sa fiu o colega, un angajat, o sotie, sau o sora buna si m-am epuizat fizic si emotional pentru lucruri care nu contau nereusind sa ma bucur de perioada sarcinii. De cateva zile simt din ce in ce mai amplu si mai des miscarile bebelusei mele si am inceput sa realizez ca peste putin timp viata mea se va schimba complet. Si uite asa odata cu acest gand am inceput sa am alte griji: "Oare o sa fiu un parinte bun?", "Cum va decurge operatia de cezariana?", "Daca copilul va avea probleme de sanatate?", "Sotul meu va ramane alaturi de mine?".
Dar astazi m-am trezit mai optimista....vreau sa ma gandesc ca totul va fi bine si daca nu, trebuie sa fiu increzatoare ca voi rezolva orice problema sau obstacol voi intampina. Daca as putea sa dau timpul inapoi m-as concentra mai mult pe nevoile mele, m-as bucura de fiecare moment al sarcinii, m-as detasa de tot ce e in jurul meu si as trai cu entuziasm acesta experienta minunta, as face mai multe fotografii si as privi totul cu mai mult optimism!
Comentarii