Dupa ce a trecut euforia vestii ca sunt insarcinata mi-am amintit de vacanta la munte planificata cu ceva timp inainte. Era vorba despre o intalnire cu colegii sotului meu de la serviciu, la Moeciu cam la 6-7 ore distanta de locuinta noastra. Nu am vazut nici un motiv pentru care sa o amanam, dar din nefericire inainte cu doua zile de plecare au inceput sa apara simtomele de sarcina precum greata, oboseala, dureri de cap si sani, dureri pelviene aseamnatoare cu cele menstuale. A sosit si dimineata plecarii si zorii zilei nu prevesteau nimic bun. Drumul cu masina mi s-a parut interminabil. Fiecare curba, fiecare miscare imi amplifica senzatia de greata asa ca am hotarat sa imi las scaunul la maximum pe spate si sa incerc sa dorm. Cand in sfarsit am ajuns eram epuizata. Nu am reusit sa socialiez cu nimeni, abia mai imi tineam ochii deschsi asa ca nu am putut face altceva decat sa merg sa dorm. A doua zi ma simteam de parca avusesem un accident frontal cu un tren asa ca nu am primit cu bucurie vestea ca urma sa ne plimbam cu atv-urile pe un traseu prestabilit, traseu destul de dificil, parcurs in general de persoane cu experienta in acest domeniu. Afara ninsese si era destul de frig astfel ca in primele 5 minute ma puteam declara inghetata, dar cel mai coplesitor sentiment era acela ca neavand grija de mine pot risca si santatea copilului din pantecele mele. Citisem despre faptul ca febra nu adece nimic bun in sarcina si ma temeam de o eventula raceala. Nu mai ma puteam bucura de nimic, asa ca am inteles in acel moment ca prioritatile mele s-au schimbat si daca inainte nu ma deranja sa imi risc sanatatea pentru cateva momente de adrenalina de acum inainte nu mai eram dispusa sa fac asta. A trecut si vacanta si bineinteles ca m-am imblonavit insa cu rabdare, paracetamol simplu si ceaiuri multe am depasit momentul. Acum este vara si eu sunt in saptamana 29 de sarcina iar sotul meu cauta cazari pe litoral. Sigur ca visez sa stau pe un sezlong cu un coktail in mana simtind prin plete briza marii, dar sunt realista si ii spun ca isi perde timpul degeaba. Ma tin cu picoarele pe pamant durerile de spate, gleznele mega umflate si starile de obosela cronica, asa ca deocamdata vacanta la mare ramane doar un vis indepartat. Nu sunt suparata din acesta cauza, ba dimpotriva fericirea oferita de miscarile bebelusei din burtica ma fac mai implinita si fericita decat orice vacanta de pe acest pamant.
Comentarii