Alegerea numelui
Primul prenume al fetiței îl alesesem cu mulți ani în urmă. Nici nu mai știm de unde a pornit, sau ,,așa a fost să fie”. Glumeam noi cum o s-o alintăm, asta fără a lua vreodată în calcul ca ar putea fi băiețel. Dumnezeu a vrut să fie fetiță și să ne asculte rugăciunile.
Al doilea prenume l-am ales cu nașii fetiței. Oameni pe care i-am simțit alături de noi, care sunt nerăbdători să ne cunoască fetița și să o iubească necondiționat. Știm de pe acum că, în cazul în care nouă ni se va întâmpla ceva, nu vor ezita să o primească în sânul familiei lor. Nașul, șofer de camion, a trecut pe lângă un local care se numea ,,Iasmina”. De atunci i s-a intipărit în minte numele, și după ce am făcut ,,consiliu” toți 4, am decis că e un nume excelent. Deja spune că o va striga ,,Jasmine” (ca pe ubita lui AlADIN) J Mi-a surâs ideea numelui, fiind astfel o familie de 3 floricele (Iasmina-iasomie, Florin și Delia-dalia). Nu are un nume sfânt, însă e de ajuns să o sărbătorim de Florii și să știm că primul ei nume e inspirat din Vechiul Testament.
Comentarii