Alegerea numelui

Continuând împărtășirea perioadei primei sarcini pot spune că am fost norocoasă și de data aceasta nu am arsuri absolut deloc,la prima sarcină având arsuri și dacă beam doar apă.

Durerile dintre picioare sunt prezente și ne dau bătăi de cap mai ales noaptea ,odată cu insomniile,când trebuie să ma întorc de pe o parte pe cealaltă.Contracțiile Braxton Hicks își fac și ele apariția seara, mult mai des decât la prima sarcină și nu sunt foarte deranjante dar diferite,o senzatie de constrangere și care îmi taie răsuflarea,ceea ce nu am experimentat la prima sarcina.

Sunt deja aproape de săptămâna 36 și o mulțime de nume le am rostit și cu toate astea nu ne am hotărât încă la ce nume v a purta minunea noastră.

Ne am hotărât totuși că având în vedere că voi naște în luna septembrie la început,sper ,să nu intervină ceva totuși 😅,unul dintre nume va fi Maria,dar al doilea nu a vrut încă să "și-l aleagă" până acum și noi suntem foarte nehotărâți.

Fetița noastră ar fi dorit Sofia Maria și înclinam cumva spre acest nume fiindcă este ales de ea și cu toate astea nu 100%,ne-am mai gândit și Eva Maria,dar la fel, nu suntem siguri ca într-un final să ne hotărâm la Evelyne Maria.Ni s-a părut un nume sonor și am citit că Evelyne înseamnă viață,ni s a părut frumos să aibă o anumită însemnătate deoarece și la prima fetiță am ales Iris deoarece pentru noi înseamnă irisul ochilor noștrii,iris reprezintă și o floare și mai înseamnă și curcubeu.Nicole deoarece am vrut să fie protejată de Sfântul Nicolae și acum Maria deoarece la fel ,am vrut să fie protejată de Sfânta Fecioară Maria.

Prima noastră fetița pe 23 August va face 6 ani,deci minunile s au întâmplat aproape în aceeași perioadă deoarece și acum termenul meu de naștere este pe 3 septembrie dar doamna doctor a zis că nu se știe sigur,poate fi mai devreme sau mai târziu 😅.

Iris seamănă perfect cu soțul meu,tăticul ei,ca și cum eu nici nu am fost "prezentă", atât fizic cât și ca temperament,dar acest lucru nu mă deranjează .

Ca și fel de a fi ,eu sunt o fire mai miloasă,mai empatică,mă înmoi imediat,plâng repede,mă afectează orice lucru mai trist.La naștere și toată perioada primei sarcini m-am rugat lui Dumnezeu să nu mi semene mie,ci soțului el fiind o fire mai tare ,mai puternic,mai greu de impresionat de exterior.Am zis, să aibă și bunătate și milă într o anumită măsură dar să fie și rea , să nu permită să fie călcată în picioare,fiindcă lumea în care am adus o nu mai este tocmai bună.

Rezultatul fiind că de mică a avut personalitate,a vrut să facă totul pe cont propriu și mereu își susține opiniile ,nimic neputând să i schimbe părerea despre ceva dacă ea consideră că acel lucru așa trebuie să fie corect.Crescând,totuși,a început și ea să devină mai sensibilă,mai empatică dar totuși mă mulțumesc că personalitatea aceea tare a rămas.

Pentru aceeași fetiță îmi doresc același lucru , să mi moștenească un anumit procent din personalitatea mea ,dar să fie totuși la fel de tare și de neclintit ca tatăl și surioara ei.