-
39+5zile .
Cu o zi inainte, la control, aveam dilatatie 2cm. De la masajul dureros , in acea seara, am avut putine dureri, de intensitate mica incat ma gandeam “in sfarsit am contractii false” . Oricum, m-am culcat linistita .
S-a facut dimineata, inca mai aveam dureri de burta dar la fel de mici deci clar m-am gandit ca nu is de nastere. Ma luau, ma lasau, nici macar nu le monitorizam fiind convinsa ca nu trebuie sa imi fac griji, chiar voiam sa plec in dedeman sa cumpar masina de tuns gazonul darr mama ma vazuse si mi-a spus ca durerile mele anunta nasterea si sa ma duc la spital. Am refuzat cat am putut dar pana la urma m-a convins sa ma duc, oricum eu fiind sigura ca ma intorc acasa.
Am ajuns la spital, la camera la garda, am urcat pe capra dilatatia mea era de 4 cm, membranele deja erau aproape sa se rupa. I-am dat mesaj doctoritei, i-am spus despre ce este vorba si mi-a spus clar : “Azi nastem!” .
Nu imi venea sa cred inca. Am ramas la spital, oricum eram cu tot cu bagaj, dupa control m-au trimis sa fac internarea , au trecut cam 20 de minute in care durerile mele tot mici erau si m-au controlat din nou : Dilatatie 6cm .
Eram la sala de nasteri, a urmat clisma, dupa care din nou control , dilatatie 8cm. Toti erau mirati (asistenta, dna doctor) , inclusiv EU : nu percepeam durerea pana la 8cm. Si totul se intampla atat de repede.
Dar, de la dilatatie 8, deja plangeam ca nu mai pot si nu mai pot . Imi doream sa iasa, sa scap de durere, le-am spus sa taie, sa faca ce vor, ca nu mai pot.
Dar cu toate acestea, am mai putut un pic.
Comentarii