Surpriza

Mi-as fi dorit ca povestea nașterii sa fie una frumoasa, sa fie o amintire placuta dar nu a fost sa fie. Am plecat seara spre București, după o zi de oboseala maximă și disconfort. Ne-am îndreptat către medicul care ne-a urmarit sarcina și care ne programase la cezariana peste fix o săptămână. Am ajuns la spital aproape de miezul nopții și pt ca asta era politica mi s-a făcut testul covid care surpriza era pozitiv. Am fost indemnata sa plec acasă , sa ma izolez, în condițiile în care le-am spus ca nu ma simt bine, bebe e agitata și ca simt dureri în partea de jos a burții. Cu mari rugaminti am fost primita intr-o camera dintr un corp îndepărtat al spitalului și consultata de un medic rezident care nici după 2 ore nu m-a crezut ca ce simt eu sunt contracții. Cu câteva hartii am fost indemnata iar sa plec acasă și pt ca m-au văzut ca insist ca nu ma simt bine m-au trimis către maternitatea Bucur, care era suport covid. Aici am fost internata și trimisa în sala de pretravaliu unde am stat alte 2 ore așteptând medicul care nu ma credea ca ma simt rau și am contracții dar nici nu ma consulta sa.ma verifice, pe motivul ca e obosita și sa aștept încă 2 ore schimbul de tura. Am avut mare noroc de asistente grijulii și cred ca la insistentele lor am fost consultata. În momentul în care mi s-a extras pescarul, medicul a văzut ca era colul deschis și ca eram dilatata câțiva cm. În sfârșit se hotărârea sa ma bage în sala de operație, doar ca s-au gândit sa mai lungească așteptarea încă alte 2 ore, poate prind schimbul de tura și ma pasează medicilor care întra în garda. Și asa s-a făcut ora 9 când am întrat în operație cu același medic care nu știu ce aștepta, mai ales ca bebelina era foarte agitata. Am trecut și peste operație, am indurat comentariile de prost gust ale medicilor, ca ce mi-a mai trebuie un copil, ca ii fac pe banda. După am fost transferata pe terapie intensiva unde am găsit personal foarte implicat în ceea ce privește asistenții și infirmierele, ca în rest nu am văzut picior de medic. Medicul care ma operase plecase acasă și dusa a fost. Și asa am stat 3 zile jumătate, în spital, după care am plecat pe semnatura. Medicul care m-a operare a sunat o singura data sa ma întrebe cum ma simt, dar m-a ignorat total când i-am.spus ca nu ma curat și ca nu elimin lohiile. A zis sa plec și sa merg la medicul care mi-a urmarit sarcina. Și asa am ajuns peste 8 zile la spital cu uterul plin de sânge și la un pas de a mi se rupe cezariana, dar aici e alta poveste lunga. Acum suntem sănătoase amandoua și ne bucuram de minunea care ne-a completat familia asa frumos.