-
Cu mari emoții mi-am făcut bagajul de spital și am plecat singura spre maternitate să nasc cea mai frumoasă fetiță din lume, adică fetița mea. De la 9 dimineața am tot așteptat până la 17 după masă când în sfârșit am intrat în sala de operatie pentru cezariană, pentru că pitica mea nu a vrut să se întoarcă nici până în săptămâna 38.5 când eram programată pentru cezariană... Am ajuns in sală, am făcut cunoștință cu personalul, mi-am salutat doctora care mi-a urmărit sarcina, mi-a făcut anestezia și când mi-a tăiat burtica și am auzit acel plâns mi s-au înmuiat picioarele și am început să plâng de fericire, mai ales când am văzut-o prima data, acea mogâldeață plina de albeață pe față am pupat-o pe obraz și apoi a plecat la neonatologie sa se odihnească. După operație, ne-au întors la terapie intensivă și am așteptat cu nerăbdare trecerea orelor până să vina bebelina, am incercat sa uite de durerile de burta gandindu-ma că o să o strâng în brațe, ii voi da să sugă și vom fi amândouă fericite. Când am putut cobori in sfârșit în sala de neonatologie m-a luat o panică completă când am văzut că trebuie să ne îmbrăcăm in niște halate albe, groase și să scoatem cate un sân afară eram: eu plec de aici...Dar mi-a trecut pentru că mi-am văzut din nou fetița , buburuza aceea roza care îmi zâmbea timid și căuta cu înfrigurare sânul ... Lumea s-a oprit în loc atunci, eram doar eu și fetița mea , nimic nu mai conta în jur decât să o am în brațele mele. Următoarele 2 zile au trecut in același mod, cu dureri îngrozitoare când mă dădeam jos din pat, cu multă iubire la alăptare deși apăruseră ragadele, și mă uitam că fata nu se satură suficient dar știam că e numai vina atmosferei și a temerilor mele și ca acasă totul va fi bine. In ziua plecării ne-au așteptat cea mai buna prietena și mama ei , ne-au adus acasă unde ne aștepta tăticul care s+a învoit 2-3 ore de la munca să poată să își vadă fetița, a strans-o în brațe și am început împreună ca o familie drumul in viața aceasta frumoasă
Comentarii