-
Dupa ce in urma cu o luna plangeam si resimteam pierderea celuilalt bebelus care a decis ca nu vrea sa faca parte din viata noastra, care ne-a lasat totusi sa ne bucuram o saptamana jumatate de faptul ca urma sa fim parinti , cu o intarziere de 3 zile si zero speranta , am facut un test de sarcina. La insistentele sotului , care dupa spusele lui “stia el ce facuse” , mi-am luat inima in dinti si am mers cu mana tremurand si cu sufletul indoit la baie . Dupa 3 secunde a aparut prima liniuta iar dupa inca 5 si cealalta : roz , intensa. Oare in pantecele meu chiar se sadise o samanta de speranta? Oare fusesem biecuvantati? Poate visam ! Lacrimile au inceput sa se rostogoleasca fierbinti pe obrajii mei si ardeau orice urma de tristete care mai ramasese. Picioarele mele au pornit spre bucatarie unde sotul meu isi bea linistit cafeaua si mainile i-au intins betigasul care il clasa ca “tata” de atunci inainte. Am plans mult , necontenit si am stiut ca totul va fi bine de data aceasta ! Am simtit ca Dumnezeu mi-a atins burtica si ca acolo va creste minunea noastra.
Comentarii